Sigur, sexul, ca produs artistic, nu este o noutate. Cine nu știe, nu a văzut sau nu a auzit de Kamasutra! Este artă sau pornografie antică? Desigur că este pornografie. Dar statuile sau picturile nud, ce sunt: artă sau pornografie?! Desigur că sunt opere de artă. De ce?! Răspunsul este simplu: scopul creației artistice nu este de a arăta sexul ci doar ființa umană în plenititudinea ei!
Arta nu ignoră mizeria, vulgaritatea,
fetișizarea, ipocrizia, homosexualitatea, vicii umane mai mult sau mai puţin
ascunse, etc… însă modul în care acestea sunt prezentate/imitate face diferența
între artă și kitsch (notă dex: KITSCH, kitschuri, s. n. Termen folosit pentru a determina
un obiect decorativ de prost gust. ◊ Reproducere sau copiere pe scară
industrială a unor opere de artă, multiplicate și valorificate comercial. [Pr.:
chici] – Din germ. Kitsch).
Însă vom vedea că există și un limbaj kitsch.
Nu o să cad în ridicol și să fac
o „campanie a frunzelor” precum
Cardinalul Carafa care, văzând organele genitale pictate de Michelangelo pe
plafonul Capelei Sixtine, a dispus acoperirea acestora cu frunze. Adevărat
acest fapt s-a petrecut după moartea lui Michelangelo. Numai odată cu restaurarea
picturilor din anii 1990, a fost redat aspectul original în cea mai mare parte.
Dar ce mă frapează este entuziasmul manifestat de unii critici de artă în fața
pornografiei sau criticii literari căzând în extaz în fața textelor pornografice.
Iată un titlul actual: „Originea lumii“ sau pizdă ascunsă? Cu
următoarea explicaţie: artista luxemburgheză Deborah de Robertis a devenit
celebră peste noapte expunându-și vaginul sub originalul tabloului lui Goustave
Courbet, „Originea lumii.” Așadar, dacă nu ar fi făcut acest gest, „artista” nu ar mai fi fost celebră. Și
dacă nu era „o artistă” ci doar o femeie dintr-un bordel?! Care era diferența?
Prostituata nu are studii în domeniul artistic și dacă își expune organul
genital în public este vulgară, o saltă
poliţia?! Dar se pot ivi confuzii și între pornografie și literatură.
Giovanni Boccaccio (1313-1375) cunoscut prin cea mai populară carte a
sa, „Il Decamerone”, scrisă între
anii 1348-1353, opera a circulat doar în manuscrise fiind tipărită abia în anul
1470, este apreciat deoarece creează nuvela și nicidecum o operă literară pornografică.
Pe la sfârșitul anilor 1970, în
Europa, apare așa zisul Sex Pistols fiind asimilat stilului de viață punk. Astăzi
avem stilul rapp. Limbajul frust, direct, drogurile, alcoolul, sexul fiind
principalele ingrediente ale rapp-ului dar și ironia/critica societății! Însă, înainte de Sex Pistols, îl avem în
SUA, pe Henry Charles Bukowski (1920 - 1994) cu un stil
incendiar, fremetic, coleric, palpitant, un povestitor de mare clasă. Bun,
și în Franța zilelor noastre Virginie Despentes, scrie cu succes despre
prostituție, sex, alcool… Așadar, nimic nou sub soare!
După 1989, se pare că ne-a căzut și nouă
„fisa” și ne-am decis că nu avem o astfel de „literatură fină” așa că, unii
s-au pus pe treabă, ca de fiecare dată, mimetici, în urma celorlalte
literaturi, și ne tot întrebăm „de ce literatura română” nu este văzută/citită
în Occident. Criticul literar Daniel Cristea-Enache, postează pe site-ul „Sertarul
Scriitorului Român” via „Literatura de
azi” - „O incursiune în universul lui Emil
Brumaru la PIZDA ROMANTICĂ”. Sigur,
Emil Brumaru este un poet genial dar nu prin „pizda romantică” va rămâne în literatura română. Pe hyperliteratura.ro,
Anca Elena Zaharia cade în extaz când scrie o cronică despre cartea „O
să mă știi de undeva” a Petronelei Rotar: „este un volum de poezii în proză; are
trei părți, și anume: „hani” (conține 21 de poeme), „o să mă știi de undeva”
(14 poeme – cele mai apropiate, din întreg volumul, de forma de poezie) și „pizda lirică” (22 poeme)”…
Revista Playboy, care l-a avut ca redactor
șef și director editorial pe criticul literar Dan Silviu Boerescu, este un bun
exemplu cum, dintr-o aparentă revistă de pornografie, se poate face artă
fotografică cu nuduri și cultură!
Picasso nu este genial în urma unei cărți
despre flatulență ci în urma tablourilor sale! La noi, în literatura imediată,
e invers! Flatulența cerebrală generatoare de pornografie este catalogată drept
„literatură de succes”. Bogdan Andrei Vulpescu scrie într-un articol că „românii nu mai vor cultură, ci bășcălie și
țâțe!” (Vezi o postare anterioară Vasile Șelaru și pe
această temă). Și autorul continuă: „Băşcălia
e ca prezervativul – de unică folosinţă. Nu poate fi gustată peste ani – a spus
Ștefan Bănică într-o emisiune tv. Românii nu râd de idei, ei râd de oameni –
ăsta e motivul pentru care umorul fin, inteligent este rar de găsit.” Avem și o explicație pentru ceea ce se
întâmplă acum în societatea românească, într-un amplu studiu publicat de Ilie
Bădescu în rev. Clipa ( art. revizuit
de autor) în care se spune: „Conducătorii
disonanți modifică configurația sufletească a unei societăți și reduc puterea
spirituală a membrilor ei”.
Cunoaștem limbajul politicienilor noștri:
nu fiți căcăcioși, țigancă împuțită, găuzar etc… Aici ne aflăm. Când valorile
socio-culturale sunt înlocuite de o clasa politică decăzută prin fapte și
limbaj, când fură pe față contribuabilul, când intelectualii sunt încântați de
literatura pornografică și posturile de televiziune ne prezintă postituate sub
chip de vedete, când divorțul Prigoană-Bahmuțeanu atrage atenția unei
majorități, pe scurt, când bășcălia, pornografia și hoția au cuprins o țară
întreagă, nu mai putem vorbi de un popor ci de populația de nișă a unei țări!
Când ne inflamăm că un dement, într-un așa zis exercițiu de câștigare a
popularității, înjură populația unor provincii și este luat în seamă de
„intelectualii de la televizor”, când primim lecții de morală și bună
conviețuire de la unul care „s-a săturat de România”, trebuie să ne punem o
întrebare simplă: cât de deviantă/disonantă a devenit societatea noastră și
dacă mai avem resurse să ne revenim din acest bruiaj psihologic. Iată ce
declară prof. dr. psihiatru Aurel Romilă: „90%
din oamenii cu care intru în contact sunt profund nefericiţi. Şi-au
pierdut valorile de bine, frumos, adevăr şi dreptate!” Nu aș vrea să spun niciodată că poporul român a
ajuns o populație de nișă de tip kitsch. Ca subcultura să ia locul culturii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu