La Brașov, Mihai Eminescu este evocat prin denumirea unei străzi secundare
unde se află și Spitalul de Psihiatrie. Brașovenii spun despre cineva care este
internat acolo că se află ”la Eminescu!”
O asociere nefericită între bolnavii psihic şi Eminescu încunvinţată de
administraţia oraşului încă din vremea când acesta a purtat numele de Stalin!
În fapt o manipulare ordinară!
Poetului german Friedrich Hölderlin (n. 1770 -
1843) i-a fost suspendată opera scrisă după vârsta de 32 de ani când s-a îmbolnăvit
grav psihic! Lui Eminescu nu i se poate suspenda niciun cuvânt, așadar este
absurd să-l numim pe acesta ca fiind nebun în ultimii ani de viață! Că a
existat o conspirație asupra operei și vieții acestuia, nu mai este un secret
pentru nimeni. Și atunci, de ce la Brașov, numele Poetului să fie asociat cu cel
al unui spital de psihiatrie?! Cui folosește?! Să nu mai spun că fostul parc
Tractorul a fost denumit „Mihai Eminescu”, la insistenţele mele, de către
viceprimarul Ion Ioniţă (2006). Administraţia locală actuală nu agrează această
nouă denumire a parcului căruia i se
spune tot... Tractorul! Reamintesc pe cei care conduc în prezent Brașovul:
primarul G. Scripcaru (PDL) și președintele CJ, A. Căncescu (PNL). Dar mai sunt
și alte aberații comunistoide la Brașov!
Biblioteca publică a fost
înființată din fondul de carte aparținând lui Alexandru Bogdan (1881-1914),
personalitate a culturii brașovene – instituția purtând încă de la inaugurare
numele acestuia. Odată cu instaurarea comuniștilor biblioteca s-a numit... Stalin - Casa prieteniei româno-sovietice! După 1989, în loc să se revină la
denumirea de Biblioteca Județeană Brașov „Alexandru
Bogdan” mințile turtite ale vremii au numit-o ”George Barițiu”.
Tot la Brașov, atunci când
oficialitățile doresc să-i omagieze pe ”eroii
români” se duc la un cimitir situat în cartierul Bartolomeu unde se află în
primele rânduri mormintele soldaților sovietici și o statuie înfățișând un
soldat, tot sovietic, cu arma în mâini. Ostașul sovietic eliberator!!! La
picioarele statuii soldatului sovietic clasa politică a Brașovului,
instituțiile statului și armata, depun coroane de flori în memoria „eroului
român”. Adevărat, în plan secund se află și câteva morminte ale soldaților
români... Însă, oseminte ale soldaților români sunt împrăștiate și în alte
cimitire... din Brașov.
Tot la Brașov, în centrul
orașului se află câteva morminte ale victimelor Revoluției din decembrie 1989.
Printre aceste morminte, se află și mormântul unui fost activist PCR, decedat
în anul 2000... Şi atunci cum să ne mai mire că un fost miliţian, din mardeiaș
prin beciurile Miliției Brașov, a ajuns prof. dr. univ. la Facultatea de drept
- Univ. Transilvania, și a predat/predă un curs privind „depturile omului!”
Într-un top al orașelor privind
„vitalitatea culturală”, realizat
de Centrul de Cercetare și Consultanță în Domeniul Culturii (CCCDC), instituție
subordonată Ministerului Culturii și Patrimoniului Național (MCPN), dat
publicităţii la Centrul cultural și de afaceri "The Ark", Brașovul ocupă ultimul loc, fiind situat după
orașele: Cluj-Napoca, cu un indice de vitalitate culturală de
1,09; Sibiu,
cu 0,88; Sfântu Gheorghe - 0,86; Timișoara
- 0,84; Alba
Iulia - 0,57; Iași - 0,56; Bistrița
- 0,52; Târgoviște - 0,47; Miercurea Ciuc - 0,44;Tg.
Mureș - 0,36; Constanța - 0,34; Oradea - 0,33; Craiova - 0,27; Piatra Neamţ
- 0,25 și... Braşov - 0,17. Studiul a luat în
considerare infrastructura culturală, resursele umane specializate,
cheltuielile bugetare pentru cultură, participarea la activități culturale,
economia creativă și sectorul nonprofit.
Cei care
diriguiesc bugetul public al Brașovului (municipiu și județ) dar și
organizațiile culturale ale Brașovului, ar fi cazul să se trezească! Dar nu așa
precum brașovenii din vremea lui Titu Maiorescu. Iată ce scria acesta : La „Deşteaptă-te, române” s-a adaptat îndată
o melodie, cunoscută şi astăzi, melodie deplorabilă, lâncedă, nepotrivită cu
textul, o dovadă de puţinul gust muzical al epocei, dar pe atunci nu era vorba
de gust, ci de impulsiune irezistibilă spre manifestare cu orce preţ şi în orce
împrejurări. Ne aducem aminte că încă pe la 1850, mai cântau şcolarii români
din Braşov, cu o adevărată emoţiune, o poezie cu următoarea strofă de început:
„Trist este românul / Pentru a sa patrie, / Căci că prefecţii / Tot mai zac în
robie”. Dacă a putut deveni popular „căci că prefecţii”, se înţelege că a
trebuit să devie popular „Deşteaptă-te, române”...(Titu Maiorescu, Critice, Bucureşti, 1966, pag. 446-447
).
Ce mai poţi
spune când bastionul Graft, construit la începutul secolului al XVI-lea, este
scos la vânzare și brașovenii „dorm” iar instituțiile care sunt menite să apere
monumentele istorice de patrimoniu devin părtașe la fărădelege (vezi și
postările pe FB, Brașoveanul Vertical). Brașovenii
și nu numai, trebuie să înțeleagă că orice oraș/localitate din această țară, fără
o viață culturală de calitate, care să nu pună veleitarismul înaintea valorilor
autentice, nu există decât ca locație geografică. Atât și nimic mai mult.
Acest articol îl dedic celor care vorbesc de politica de
dreapta şi de stânga, care se dau mari anticomuniști ori care sunt mândri că
sunt români şi a căror ipocrizie îmi provoacă un profund dezgust! Dar și celor
care cred că Drepturile omului există pentru ca ei să înjure, să și-o bage și
să și-o scoată... și să se considere victime! Pentru toți aceia care varsă
lacrimi de crocodil pentru Eminescu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu