Din totdeauna au existat în sistemul de învățământ profesori-dumnezei,
profesori funcționari (dascăli) și profesori cu vocație și dăruire. Din păcate numărul profesorilor de excelență,
cu vocație, cei care însuflețesc spiritul elevilor, îi îmbogățesc cu pasiunea
și dragostea spre cunoaștere este tot mai mic.
Profesorii dumnezei se cred de
neînlocuit; ei nu sunt interesați să transmită cunoștințe ci doar să imprime un
sentiment de inferioritate și nesiguranță elevului și astfel acesta să fie
constrâns a-i solicita ore de meditații! În realitate, profesorul „dumnezeu” este
un speculant sau pur şi simplu şpăgar de drept comun!
O altă chestiune în ceea ce
privește învățământul actual o constituie manualele școlare. Croiala aceasta
este făcută de găşti/clientela poilitică fără a urmări transferul de cunoștințe/
cunoaștere, fără a însufla voință, curiozitate, spirit moral și dorință de
muncă. Într-un cuvânt, manualele au doar formă lipsită de conținut punând
accentul pe informaţii și nu pe transferul de cunoștințe.
Nu se poate vorbi de o reformă
a învățământului românesc fără o reformă curriculară adaptată nevoilor și
cerințelor vieții actuale. Degeaba vom utiliza tehnologia de ultimă oră în
școli și imităm programe de învățământ din occident fără să fim capabili să
oferim copiilor și cadrul adecvat pentru asimilarea cunoștințelor. Nu putem
să-i furajăm cu informații care nu au aplicabilitate în viață sau în viitoarea
lor carieră profesională. Nu putem să insuflăm spirit românesc puternic dacă le
vom spune elevilor la lecțiile de istorie că „se trag dintr-un neam care a stat
sub vremi”, dacă anulăm memoria eroilor noștri și nu suntem capabili să avem
memoriale dedicate acestora. Nu putem avea un tineret sănătos cu chioșcuri
alimentare lipite de gardul școlii și pline de produse cancerigene și nici dacă
îi vom duce în „excursii” la fast-food-uri.
Sigur, o responsabilitate
foarte mare o are familia, dar și școala deoarece o mare parte din timp,
tinerii și-l petrec între pereții acesteia. O școală lipsită de profesori, dar
ticsită de funcționari-dumnezei. Mulţi directori de şcoli se cred mici
afacerişti. Observaţi doar cum sunt făcute „lucrările de reparații și
întreținerea școlii”, calitatea mobilierului școlar, grupurile sanitare...
Dacă se întâmplă totuși să avem
elevi performanți, acest fapt nu se datorează școlii ci părinților cu resurse materiale
dar și nativității și spontaneității unor elevi susținuți cu abnegație de profesorii
cu vocație. Iar profesorii cu vocație, în sistemul de învățământ actual sunt
extrem de rari. Societatea, dar în special statul, are obligația de a răsplăti
elitele din sistemul de învățământ. O obligație pe care nu și-o îndeplinește.
Dacă la o materie, oricare ar fi aceasta, rămân elevii în urmă, de vină nu este
elevul ci educatorul său care nu știe/ nu poate/ nu vrea să-și facă datoria.
Dar ce să ne mai mire când criteriul de numire al inspectorilor școlari și al
directorilor de școli este unul politic. Până şi femeia de serviciu trebuie să
aibă avizul unui gușter politic. Un primar care abia a absolvit opt clase a
ajuns să numească directori de școală! Numirile politice nu au legătură cu
sistemul de învăţământ. Croiala este proastă! În fond, şi „dascălii” nu numai
clasa politică, dau cu sictir întregului învățământ românesc care prea pute a
tămâie, după cum constata şi Andrei Mureşianu la vremea sa!
Nu este oare ciudat că chefurile se fac înainte de bac... Știu ce știu
„dascălii!”
P.S. Cât de rămaşi în urmă
suntem, iată un argument obiectiv: Peste 18.000 de biserici, sub 5.000 de şcoli
generale. Construirea unei catedrale a cărei valoare depăşeşte 100 de milioane
de euro, preoţi plătiţi din banii contribuabilului şi catehism ortodox în școlile
publice susţinut și într-o serie de manuale.
Iată şi opinia dlui. Dan Ungureanu, prof.
univ. Universitatea Bucureşti: „Învățământul
românesc e prăbuşit cu totul. Predau profesori care fac greşeli de clasa a şasea. Absolvesc cu diplomă, studenţi care acum 15
ani ar fi căzut la admitere. Conduc doctorate oameni total necalificaţi.
Comisia centrală de acreditare a titlurilor universitare face conducători de
doctorat în glumă (…) Nu se mai miră nimeni că n-avem universităţi remarcabile
cu cercetători remarcabili, când înşişi conducătorii de doctorat se fac din
carton lipit cu aracet.”
Normal ar fi fost ca Legea
Învățământului gândită de Spiru Haret să fie actualizată. În perioada
2010-2014, 345.000 de elevi nu au obținut diplomă de bacalaureat. Anul acesta,
peste 20.000 de elevi au refuzat să se prezinte la examenul de bac... Chiar
nimeni nu este îngrijorat?! Acești tineri s-ar fi putut califica într-o meserie
și am fi avut 345.000 de tineri meseriași.
Antologică va rămâne remarca
lui T. Băsescu: „Școala românescă produce
tâmpiți!” Gabriel Liiceanu în calitate de filosof și profesor, nu a avut replică. Da, școala
produce tâmpiți, ei sunt la Cotroceni, în guvern, la Inspectoratele școlare...
ba chiar și la catedră. Ceea ce se produce în învăţământ de peste o jumătate de
secol este o crimă împotriva spiritului viu al poporului român. În acelaşi timp
îmi atrage atenţia un citat din George Orwell postat pe facebook: un popor care votează corupţi, impostori,
hoţi şi trădători nu este victimă! Este complice!
2 comentarii:
Din pacate calitatea invatamintului - reflectat si de structura manualelor - se poate defini printr-un singur cuvint: "TABLOIDIZARE" . Cita vreme cartile din care se presupune ca trebuie sa invete copiii arata precum "Click" sau "Can-Can" (atit dpdv grafic, dar si structural), nu vom asista decit la formarea unor cohorte de indivizi ce vor alcatui, mai devreme sau mai tirziu, publicul-tinta al onorabilului Dan Diaconescu (sau, poate, altul...)
Tabloul invatamantului romanesc e pastelat, e sumbru, in functie de oameni si Oameni...Nu ne putem grabi sa fim prea aspri judecatori,fiindca fiecare ar trebuisa aiba constiinta valorii munciI sale.
Cat despre manuale, putem afirma ca exista mai multe tipuri:exceptionale, foarte bune, bune, confuze,ametitoare...in functie de autori... Profesorul insa hotaraste pe ce manual lucreaza cu elevii...Eu continui sa cred in misiunea profesorului si in dorinta elevului de a sti...Cine vrea sa fie profesor de vocatie, cine vrea sa invete, cine vrea sa respecte nevoile academice ale elevului, are timp si conditii sa o faca si viitorul il va confirma...
Trimiteți un comentariu