miercuri, 9 iulie 2014

FURAJAREA ELEVILOR, SICTIRUL DASCĂLILOR ŞI PUTOAREA DE TĂMÂIE DIN ŞCOLI



      Din totdeauna au existat în sistemul de învățământ profesori-dumnezei, profesori funcționari (dascăli) și profesori cu vocație și dăruire.  Din păcate numărul profesorilor de excelență, cu vocație, cei care însuflețesc spiritul elevilor, îi îmbogățesc cu pasiunea și dragostea spre cunoaștere este tot mai mic.

      Profesorii dumnezei se cred de neînlocuit; ei nu sunt interesați să transmită cunoștințe ci doar să imprime un sentiment de inferioritate și nesiguranță elevului și astfel acesta să fie constrâns a-i solicita ore de meditații! În realitate, profesorul „dumnezeu” este un speculant sau pur şi simplu şpăgar de drept comun!

     O altă chestiune în ceea ce privește învățământul actual o constituie manualele școlare. Croiala aceasta este făcută de găşti/clientela poilitică fără a urmări transferul de cunoștințe/ cunoaștere, fără a însufla voință, curiozitate, spirit moral și dorință de muncă. Într-un cuvânt, manualele au doar formă lipsită de conținut punând accentul pe informaţii și nu pe transferul de cunoștințe.

      Nu se poate vorbi de o reformă a învățământului românesc fără o reformă curriculară adaptată nevoilor și cerințelor vieții actuale. Degeaba vom utiliza tehnologia de ultimă oră în școli și imităm programe de învățământ din occident fără să fim capabili să oferim copiilor și cadrul adecvat pentru asimilarea cunoștințelor. Nu putem să-i furajăm cu informații care nu au aplicabilitate în viață sau în viitoarea lor carieră profesională. Nu putem să insuflăm spirit românesc puternic dacă le vom spune elevilor la lecțiile de istorie că „se trag dintr-un neam care a stat sub vremi”, dacă anulăm memoria eroilor noștri și nu suntem capabili să avem memoriale dedicate acestora. Nu putem avea un tineret sănătos cu chioșcuri alimentare lipite de gardul școlii și pline de produse cancerigene și nici dacă îi vom duce în „excursii” la fast-food-uri.

       Sigur, o responsabilitate foarte mare o are familia, dar și școala deoarece o mare parte din timp, tinerii și-l petrec între pereții acesteia. O școală lipsită de profesori, dar ticsită de funcționari-dumnezei. Mulţi directori de şcoli se cred mici afacerişti. Observaţi doar cum sunt făcute „lucrările de reparații și întreținerea școlii”, calitatea mobilierului școlar, grupurile sanitare...

    Dacă se întâmplă totuși să avem elevi performanți, acest fapt nu se datorează școlii ci părinților cu resurse materiale dar și nativității și spontaneității unor elevi susținuți cu abnegație de profesorii cu vocație. Iar profesorii cu vocație, în sistemul de învățământ actual sunt extrem de rari. Societatea, dar în special statul, are obligația de a răsplăti elitele din sistemul de învățământ. O obligație pe care nu și-o îndeplinește. Dacă la o materie, oricare ar fi aceasta, rămân elevii în urmă, de vină nu este elevul ci educatorul său care nu știe/ nu poate/ nu vrea să-și facă datoria. Dar ce să ne mai mire când criteriul de numire al inspectorilor școlari și al directorilor de școli este unul politic. Până şi femeia de serviciu trebuie să aibă avizul unui gușter politic. Un primar care abia a absolvit opt clase a ajuns să numească directori de școală! Numirile politice nu au legătură cu sistemul de învăţământ. Croiala este proastă! În fond, şi „dascălii” nu numai clasa politică, dau cu sictir întregului învățământ românesc care prea pute a tămâie, după cum constata şi Andrei Mureşianu la vremea sa!

      Nu este oare ciudat că chefurile se fac înainte de bac... Știu ce știu „dascălii!”

    P.S. Cât de rămaşi în urmă suntem, iată un argument obiectiv: Peste 18.000 de biserici, sub 5.000 de şcoli generale. Construirea unei catedrale a cărei valoare depăşeşte 100 de milioane de euro, preoţi plătiţi din banii contribuabilului şi catehism ortodox în școlile publice susţinut și într-o serie de manuale.

    Iată şi opinia dlui. Dan Ungureanu, prof. univ. Universitatea Bucureşti: „Învățământul românesc e prăbuşit cu totul. Predau profesori care fac greşeli de clasa a şasea. Absolvesc cu diplomă, studenţi care acum 15 ani ar fi căzut la admitere. Conduc doctorate oameni total necalificaţi. Comisia centrală de acreditare a titlurilor universitare face conducători de doctorat în glumă (…) Nu se mai miră nimeni că n-avem universităţi remarcabile cu cercetători remarcabili, când înşişi conducătorii de doctorat se fac din carton lipit cu aracet.

     Normal ar fi fost ca Legea Învățământului gândită de Spiru Haret să fie actualizată. În perioada 2010-2014, 345.000 de elevi nu au obținut diplomă de bacalaureat. Anul acesta, peste 20.000 de elevi au refuzat să se prezinte la examenul de bac... Chiar nimeni nu este îngrijorat?! Acești tineri s-ar fi putut califica într-o meserie și am fi avut 345.000 de tineri meseriași.

       Antologică va rămâne remarca lui T. Băsescu: „Școala românescă produce tâmpiți!” Gabriel Liiceanu în calitate de filosof  și profesor, nu a avut replică. Da, școala produce tâmpiți, ei sunt la Cotroceni, în guvern, la Inspectoratele școlare... ba chiar și la catedră. Ceea ce se produce în învăţământ de peste o jumătate de secol este o crimă împotriva spiritului viu al poporului român. În acelaşi timp îmi atrage atenţia un citat din George Orwell postat pe facebook: un popor care votează corupţi, impostori, hoţi şi trădători nu este victimă! Este complice!

2 comentarii:

Bogdan Iorga spunea...

Din pacate calitatea invatamintului - reflectat si de structura manualelor - se poate defini printr-un singur cuvint: "TABLOIDIZARE" . Cita vreme cartile din care se presupune ca trebuie sa invete copiii arata precum "Click" sau "Can-Can" (atit dpdv grafic, dar si structural), nu vom asista decit la formarea unor cohorte de indivizi ce vor alcatui, mai devreme sau mai tirziu, publicul-tinta al onorabilului Dan Diaconescu (sau, poate, altul...)

Chirila Doina spunea...

Tabloul invatamantului romanesc e pastelat, e sumbru, in functie de oameni si Oameni...Nu ne putem grabi sa fim prea aspri judecatori,fiindca fiecare ar trebuisa aiba constiinta valorii munciI sale.
Cat despre manuale, putem afirma ca exista mai multe tipuri:exceptionale, foarte bune, bune, confuze,ametitoare...in functie de autori... Profesorul insa hotaraste pe ce manual lucreaza cu elevii...Eu continui sa cred in misiunea profesorului si in dorinta elevului de a sti...Cine vrea sa fie profesor de vocatie, cine vrea sa invete, cine vrea sa respecte nevoile academice ale elevului, are timp si conditii sa o faca si viitorul il va confirma...