JURNALISTUL SE AFLĂ ÎNTRE PATRONUL POLITIC SAU AFACERISTUL CONTROVERSAT (CERCETAT PENAL) ŞI PROPRIA CONŞTIINŢĂ

Presa susţine puterea politică şi critică opoziţia

O întrebare ar fi dacă cel ce patronează un trust de presă are dreptul sau nu să se implice în activitatea editorială. Dacă am accepta ideea că, presa este o afacere precum orice altă afacere, aceasta depinde de calitatea produsului media şi de management. La rândul său, cel care dă banii are dreptul de a comanda…de a dispune după bunul plac de propria afacere. O altă chestiune ar fi, dacă afacerea numită “presă”, este rentabilă sau este folosită de “acţionar” pentru a prospera în afaceri altele decât presa. ( Asupra acestei teme vom mai reveni ) Oare nu s-ar impune o lege care să limiteze aportul de capital în cazul unei societăţi ce se ocupă cu presa sau, în caz contrar, să fie făcut public că Trustul de presă “x” poate servi şi scopurile personale ale acţionarului majoritar, dacă acestea există ?! Şi evident că există…

Corect ar fi ca în cazul societăţilor comerciale care au ca obiect de activitate “presa” numită şi vocea societăţii civile, să limiteze numărul de acţiuni deţinute de o persoană şi astfel, nimeni să nu poată controla în mod excesiv societatea comercială editoare. Şi iată de ce se impune acest lucru ; Corina Drăgotescu, fost director editorial al ziarului “Adevărul” declară, cu multă sinceritate, într-un amplu interviu publicat în cotidianul “Evenimentul Zilei” din 27 noiembrie 2006, că “nu mai vreau patron politic” şi drept urmare aceasta a acceptat transferul la “Realitatea TV” patronată de controversatul om de afaceri, Sorin Ovidiu Vântu.

Mai clar ; Corina Drăgotescu nu mai lucrează la “Adevărul” în urma faptului că omul de afaceri, dublat de omul politic - Dinu Patriciu, cumpără Trustul de presă “ Adevărul”. Jurnalista afirmă că a refuzat şi o altă ofertă venită de la postul Tv, “Antena” aparţinând omului de afaceri dublat şi el de omul politic, Dan Voiculescu. Însă, cine sunt stăpânii presei actuale ; Societatea Naţională de Televiziune şi Radio este controlată de puterea politică, iar nume ca Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, Dinu Patriciu, Silviu Prigoană, Adrian Sârbu, Dan Grigore Adamescu ( acţionar majoritar al societăţii “R” editoarea cotidianului “România liberă” ) sau Thomas Landolt – director general al Trustului de presă “Ringier”, sunt cunoscute de către opinia publică precum şi trusturi ca Editpresse Romania, Caţavencu, Media Dogan, Media Pro, WAZ, Inforom Media, Centrul Naţional Media, Centrul European Media Enterprises dar şi off-shore-uri înregistrate în Cipru, cum ar fi Augmentia Enterprises sau Nolsom… care sunt interesate de profit comercial şi în acelaşi timp nu vor fi străine nici de cel politic… şi lista poate continua.

La fel (apartenenţa ) simpatiile politice ale acestora dar şi alte afaceri ce au ridicat multe semne de întrebare în ceea ce priveşte corectitudinea, unii dintre acţionarii/proprietarii, după caz, ai trusturilor de presă fiind cercetaţi de către Parchetul Naţional Anticorupţie. Există şi excepţii însă nu sunt relevante. Un trust cu un număr mare de acţionari nu elimină riscul ca un jurnalist să se afle “ la mâna” investitorilor iar trustul de presă să fie gestionat, aşa cum ar fi “ideal,” numai de managerul general, administrativ şi editorial.

Singurul criteriu de evaluare al unui jurnalist fiind cel de performanţă, profesional, acordat de către consumatorii de presă. Notorietatea unui jurnalist putând fi evaluată prin sondaje de opinie, număr de scrisori/sesizări/mulţumiri sosite nominal la redacţie, monitorizarea telefoanelor primite în scop profesional, etc…

Când un jurnalist afirmă că nu mai vrea “patron politic” în schimb vrea ca patron un “om de afaceri” se poate vorbi de o “criză” de conştiinţă şi obiectivitate minimă. Presa actuală finanţată de clienţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (D.N.A.), nu poate decât să critice opoziţia şi să susţină puterea. Şi astfel, cel cercetat penal îşi câştigă imunitatea în faţa legii atât timp cât este proprietarul unui trust media sau cât timp finanţează diverşi politiceni. Odată ajuns la fundul sacului cu bani, “finanţatorul” este apt pentru a purta cătuşele.

De notorietate este declaraţia preşedintelui României, Traian Băsescu, făcută în primăvară anului 2006, în comuna Rast la adresa unui reporter al postului TV Realitatea ; “În spatele tău, care-l ai pe Vântu, cum plângi tu oamenii băiatule ! “ Oare ce ştia preşedintele despre acţionarul majoritar al unui post de televiziune şi nu a dorit să spună public ?! A auzit cineva că un procuror de la oricare Parchet din România s-a autosesizat privind “şantajul” sau…”tăinuirea infractorului” ?! La acelaşi post de televiziune, preşedintele Traian Băsescu avea să intervină în direct pentru a face anumite declaraţii publice însă, la sfârşitul anului 2006, va refuza premiul aceleiaşi televiziuni. ( Zece pentru România, un proiect vast de manipulare publică unde la secţiunea politică, pe primul loc, s-a clasat Traian Băsescu iar pe locul doi, omul de afaceri, Gheorghe Becali.)