Şelaru Vasile despre literatura imediată şi... creatorii de zombi

Şelaru Vasile despre literatura imediată şi... creatorii de zombi

Literatura română s-a organizat asemeni unui imperiu unde direcţia este dată de centru iar în afara centrului nu există decât provincialism. În provincie există doar scriitori care se publică, ei între ei – fiind şi editori, într-un tiraj care nu depăşeşte 500 de exemplare, se omagiază scriitorii de filiale între ei şi din când în când se salută cu centru deoarece acesta are nevoie de lucrători în teritoriu utilizaţi pe post de agenţi de marcheting literar. În schimbul serviciilor aduse, primesc ba un mic text de prezentare a unei cărţi pe coperata provicialului ori o mică recenzie pozitivă pe care eminenţa sa critic istoric literar va încerca să o facă pierdută în noiamul articolelor de conjuctură. Fiecare provincie la rândul ei îşi va stabili centre exclusiviste amăgindu-se că opera lor se petrece în marea literatură, spre susţinere, invitându-se reciproc la petreceri cu premii provinciale literare. Doar simple perfuzii. În fiecare centru provincial va exista unul sau doi oameni de legătură permanetă cu centru de direcţie. Poate din această cauză, în provincie nu există scriitori mari, scriitori mediatizaţi. Cam pe aceleaşi criterii fincţionează şi mass media, vehicolul care transportă informaţia...arareori o va face şi internetul care în momentul de faţă este doar o fantasmă având mult prea puţini utilizatori pentru a fi băgat în seamă... Numai în centru de direcţie sunt şi blogării „ serioşi” care contează iar cei din provincie vor rămâne eternii frustraţi. Chestiunile legate de laborator, a se citi experimente literare, sunt rezervate celor ce pot trăi în cumetrii literare. În prezent, literatura română are mulţi diagnosticeni , prea mulţi, dar nici un pacient serios. Altcuumva spus, crticii îi lipseşte opera iar atunci când o are o distruge deoarece este mai interesantă disecţia decât expertiza...Astfel, există doar indivizi în stare de comă căruia un aparat sofisticat le menţine funcţiile active. Iar dacă aparatele relevează oscilaţii, înseamnă că mortul e viu iar asistenţa, în acest caz cititorii, va aştepta nerăbdătoare apariţia unei noi cărţi. Aceasta va umbla vioi prin provincie iar în centru precum un...zombi, desigur dacă aparţine unui provincial iar dacă a apărut ( în sensul de a fi tipărită) la centru nu poate fi un avorton deoarece fiecare critic de direcţie va aplica o seringă cu formol...Nu vedeţi cât de bine se înţeleg, nu numai veleitarii între ei dar şi criticii care mai nou, se premiază reciproc. Literaturii române îi lipseşte polemica. Dar ca să polemizezi trebuie să ai cultură, stil şi mult caracter...
Paralel cu această lume, există o alta, aparent ingnorantă, care ştie să se bucure de literatură, care ştie să îşi aleagă cu grijă lectura fie cea aşezată în raft fie postată pe internet, care ştie ce este neghină şi ce este grâu deoarece ce poate fi literatura decât cumenecătura ce o caută sufletul.

Şelaru despre mediocritatea scriitorilor braşoveni. Preşedintele Uniunii Scriitorilor din România nu a notat în proaspăta sa Istorie critică a literaturii române nici un braşovean...
Literatura română s-a organizat asemeni unui imperiu unde direcţia este dată de centru iar în afara centrului nu există decât provincialism. În provincie există doar scriitori care se publică, ei între ei – fiind şi editori, într-un tiraj care nu depăşeşte 500 de exemplare, se omagiază scriitorii de filiale între ei şi din când în când se salută cu centru deoarece acesta are nevoie de lucrători în teritoriu utilizaţi pe post de agenţi de marcheting literar. În schimbul serviciilor aduse, primesc ba un mic text de prezentare a unei cărţi pe coperata provicialului ori o mică recenzie pozitivă pe care eminenţa sa critic istoric literar va încerca să o facă pierdută în noiamul articolelor de conjuctură. Fiecare provincie la rândul ei îşi va stabili centre exclusiviste amăgindu-se că opera lor se petrece în marea literatură, spre susţinere, invitându-se reciproc la petreceri cu premii provinciale literare. Doar simple perfuzii. În fiecare centru provincial va exista unul sau doi oameni de legătură permanetă cu centru de direcţie. Poate din această cauză, în provincie nu există scriitori mari, scriitori mediatizaţi. Cam pe aceleaşi criterii fincţionează şi mass media, vehicolul care transportă informaţia...arareori o va face şi internetul care în momentul de faţă este doar o fantasmă având mult prea puţini utilizatori pentru a fi băgat în seamă... Numai în centru de direcţie sunt şi blogării „ serioşi” care contează iar cei din provincie vor rămâne eternii frustraţi. Chestiunile legate de laborator, a se citi experimente literare, sunt rezervate celor ce pot trăi în cumetrii literare. În prezent, literatura română are mulţi diagnosticeni , prea mulţi, dar nici un pacient serios. Altcuumva spus, crticii îi lipseşte opera iar atunci când o are o distruge deoarece este mai interesantă disecţia decât expertiza...Astfel, există doar indivizi în stare de comă căruia un aparat sofisticat le menţine funcţiile active. Iar dacă aparatele relevează oscilaţii, înseamnă că mortul e viu iar asistenţa, în acest caz cititorii, va aştepta nerăbdătoare apariţia unei noi cărţi. Aceasta va umbla vioi prin provincie iar în centru precum un...zombi, desigur dacă aparţine unui provincial iar dacă a apărut ( în sensul de a fi tipărită) la centru nu poate fi un avorton deoarece fiecare critic de direcţie va aplica o seringă cu formol...Nu vedeţi cât de bine se înţeleg, nu numai veleitarii între ei dar şi criticii care mai nou, se premiază reciproc. Literaturii române îi lipseşte polemica. Dar ca să polemizezi trebuie să ai cultură, stil şi mult caracter...
Paralel cu această lume, există o alta, aparent ingnorantă, care ştie să se bucure de literatură, care ştie să îşi aleagă cu grijă lectura fie cea aşezată în raft fie postată pe internet, care ştie ce este neghină şi ce este grâu deoarece ce poate fi literatura decât cumenecătura ce o caută sufletul.

Şelaru despre mediocritatea scriitorilor braşoveni. Preşedintele Uniunii Scriitorilor din România nu a notat în proaspăta sa Istorie critică a literaturii române nici un braşovean...