Ar fi trist ca Brașovul să rămână un oraș
în stare anemică învelit cu aura unui trecut fastuos. Iată de ce și întrebarea:
va fi sau nu va fi Brașovul capitală de regiune? Klaus Iohannis, primarul
orașului Sibiu a făcut o mutare inteligentă. S-a înscris în Partidul Național
Liberal unde a și primit funcția de vicepreședinte. Nu s-a ferit să declare
public că îl interesează să fie guvernatorul/președintele Regiunii Centru care
ar reuni județele: Mureș, Harghita, Covasna, Brașov, Alba, Sibiu. Desigur,
Sibiul să fie și capitală. Cam asta ar fi mișcarea politică a iscusitului sas.
Și pentru el, dar și pentru sibieni, nu este rău deloc! Ar fi interesant de
văzut dacă PSD-Brașov sau PNL-Brașov va reuși să impună ca Brașovul să devină
capitala Regiunii Centru. Sigur, ar exista și varianta stupidă, de a satisface
orgoliul baronilor locali, mai multe capitale de regiune. Ar duce spre o
gândire stupidă a împărțirii teritoriale care va semăna foarte bine cu
ministerele create artificial, cu miniștrii delegați, așa cum este acum
guvernul Ponta.
Dar oare Brașovul merită să fie
capitala Regiunii Centru? Privind în istoria acestuia putem spune fără echivoc
”da” însă, în ceea ce privește prezentul, Brașovul nu mai are nimic din măreția
trecutului său. Îi lipsesc oamenii de valoare autentică, care să se exprime
public. Atenție, nu spun că Brașovul nu are oameni de valoare, spun doar că
aceste valori sunt individuale, egocentrice și nu sunt interesate de spațiul
public.
În altă ordine de idei,
viziunea administrației locale s-a văzut și la ultimul ”mare” eveniment
organizat la Brașov: FOTE (Festivalul Olimpic al Tineretului European). Orașul
nu s-a înconjurat de aura evenimentului. Doar primarul Brașovului, George
Scripcaru, s-a împăunat într-un costum prazuliu, cu un fes cu moț pe cap. Și au
mai fost și alți câțiva prazulii în apropierea sa, desigur simpatizanții și
membrii PDL prezentați drept ”voluntari”. Cu acest prilej a descoperit și primarul
Scripcaru instituția voluntariatului și cât de prețuită este aceasta în
Occident. În rest, nimic. Singurul eveniment notabil consemnat pe fluxul media privind
FOTE a fost un cetățean mușcat de un câine. Cine a văzut un steag olimpic
arborat pe undeva, cine a văzut magazine care să comercializeze suveniruri cu
FOTE, cine a văzut turiști dând buzna la Brașov?! Cine? Nimeni. Brașovul a
ratat o bună ocazie de afirmare internațională. Brașovenii nu au trăit bucuria
unui eveniment olimpic iar oamenii de afaceri din turism nu au înregistrat beneficii
peste cele obișnuite. FOTE a fost un eveniment banal, incolor.
Insă, tot la Brașov, există un
etern proiect: Aeroportul! Toată armata de deputați și senatori USL, în frunte
cu președintele CJ-Brașov, Aristotel Căncescu, nu au obținut un ban pentru
finanțarea construcției acestuia din Bugetul de stat. Guvernul Ponta nu i-a
luat în serios. Acest fapt demonstrează că Brașovul nu are oameni politici
notabili pentru București. În fapt, oamenii politici din Brașov (nu le spun
brașoveni deoarece mulți sunt venetici), nu sunt capabili să se impună pe scena
mare a politicii. Sunt buni prin cartiere, la ”șmenuit” sentimental cetățenii și
desigur, Bugetul local. Cam atât. Ba nu, sunt foarte buni și pentru afacerile
lor. Dar nu au treabă cu problemele brașovenilor, nu-i interesează niciun
proiect de dezvoltare a județului Brașov.
La Brașov nu mai avem nici măcar
evenimente culturale notabile. Nu există o revistă de cultură autentică, de
impact național, fie chiar regional, nu există o mișcare culturală în domeniul
muzicii și al teatrului cu toate că astfel de evenimente au existat (Festivalul
Internațional de Teatru Contemporan, Festivalul Internațional de Jazz).
Brașovul doarme în legendele și miturile sale incapabil să mai trezească
interesul investitorilor, să se impună ca mare centru economic și cultural așa
cum în istoria sa a fost. Nutresc speranța că cineva va trezi orașul din starea
hibernală în care se află de câțiva ani buni. Sunt sigur că există oameni ai
Brașovului gata să activeze în spațiul public, să măture o parte dintre
politicienii care nu au făcut decât să se îndoape din patrimoniul locativ și
din industria brașoveană și astfel să se căpătuiască fără muncă. Sunt sigur că
se vor ivi și acele caractere tari gata să schimbe orașul, să îl anime, să-i
dea viață. Dar pentru aceasta nu trebuie decât o stare de umanitate și unitate
în jurul unui proiect comun, un proiect care să-i anime pe toți locuitorii
Brașovului, cu mic cu mare, indiferent de opțiunea lor politică, indiferent de
statutul lor social. În fapt, vrem nu vrem, acceptăm sau nu, marile proiecte nu
pot fi făcute decât de oameni providențiali, oameni care știu și pot să pună
interesul unei comunități deasupra oricăror alte interese individuale. Sunt
sigur că astfel de oameni sunt în Brașov. Nu trebuie decât o scânteie ca
spiritul acestora să se anime.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu