VASILE ȘELARU/ SOLDATUL SOVIETIC OMAGIAT LA BRAȘOV

       Ziua de 25 octombrie ar trebui să omagieze Armata Română, cea care a adus jertfă de sânge pentru apărarea patriei. Însă memoria eroilor români, la Brașov este călcată în picioare, este murdărită în mod grosolan de administrația publică, de politicieni și chiar de către reprezentanții armatei. Este inadmisibil ca la Brașov să nu existe un ansamblu monumental al soldatului român, în schimb să existe statuia soldatului sovietic. Ce a făcut soldatul sovietic pe pământul României în timpul războiului este știut. Însă, mă întreb, cum oare este posibil ca, an de an, ziua de 25 octombrie să se desfășoare în fața soldatului sovietic, cel care are înălțată o statuie la Brașov într-un cimitir unde, în primul plan sunt așezate mormintele sovieticilor și în plan secund cele ale românilor. Singura statuie care îl reprezintă pe soldatul român se află în Piața Unirii din Șchei, ridicată în memoria celor căzuți pe câmpul de luptă în 1877, prin grija femeilor membre ai Casinei Române. Însă, un asamblu monumental dedicat memoriei soldatului român nu există. Există în schimb cel al soldatului sovietic. An de an, oficiali români, reprezentanți ai administrației locale, așa ziși politicieni dar și militari români se înclină în fața statuii soldatului sovietic ca și cum acesta ar fi mai important decât soldatul român. Osemintele eroilor neamului românesc sunt împrăștiate în mai multe cimitire ale Brașovului. Ba mai mult, în Bartolomeu, peste mormintele celor jertfiți pentru patrie, a fost turnat asfalt. Mă doare cumplit această tristă realitate. De ce oare la Brașov nu există un minim respect pentru eroii neamului? De ce există atâta nesimțire? Privind spre trecutul Brașovului din utimii 70 de ani aș avea o explicație. Orașul a intrat pe mâna unor neisprăviți fără căpătâi, fără mamă și fără Dumnezeu, lipsiți de dragoste de neam și țară. Indivizi care sunt mânați doar de dorința de a se înavuți. Și în mare parte au și reușit.


     Poate se vor găsi oameni vrednici, plini de dragoste de neam și țară, capabili să spele rușinea pe care o trăiesc brașovenii și să-și unească eforturile pentru a ridica un ansamblu monumental închinat celor ce și-au dat sângele și viața pentru țara românească. Brașovul având un trecut memorabil până la începutul secolului XX, trebuie să redevină ce a fost. Un oraș care știe să prețuiască memoria eroilor, un oraș al culturii, un oraș al prosperității economice.
    Reamintesc de asemenea că str. Mihai Eminescu este confundată cu ”spitalul de nebuni”, că la Brașov nu există o statuie a acestuia. Exista inițiativa ca Parcul ”Tractorul” să se numească Parcul Mihai Eminescu ( inițiatăvă generată de subsemnatul) unde a fost așezat și un bust al Poetului... în locul statuii dedicate Pioneriei comuniste... Reamintesc că numele real al Biblitecii ”George Barițiu” ar fi trebuit să fie Alexandru Bogdan - inițiatorul și donatorul fondului de carte pentru Casa de cetire publică - așa cum s-a numit până în anul 1946...