VASILE ȘELARU/ BUCURIA CRIMEI/ PUȚINĂ EDUCAȚIE PRIN NAIVITATE, HORROR, RĂZBUNARE, NEÎNCREDEREA ÎN AUTORITĂȚI

O POVESTE TRAMATICĂ - CAPRA CU TREI IEZI


Ion Creangă - Amintiri, povestiri, povești, pag. 160-170, Ed. Tineretului – București, 1969



Ion Creangă este unul dintre cei mai fascinanți povestitori din literatura română care va încânta copiii din toate timpurile. Dar nu numai copiii, deopotrivă și pe cei mari. ”Capra cu trei iezi” este o poveste celebră, mult prea celebră ca cineva să nu o cunoască. Dar ce ne spune această poveste și ce îi învață pe copii?!

Nu toți copii sunt la fel.
Iedul cel mare și cel mijlociu dau prin băț ( neastâmpărați, prea jucăuși) de obraznici ce erau, iar cel mic era harnic și cuminte. Chiar povestitorul ține să ne precizeze de la început că oamenii sunt diferiți. Vorba ceea: sunt cinci degete la o mână și nu seamănă toate unul cu altul.

Obligația părinților este de a își educa copiii și să îi hrănească sănătos. Însă capra trebuie să meargă la pădure să aducă ceva de ale mâncării iar iezii trebuie să rămână în casă și să nu deschidă ușa nimănui. Dintotdeaua părinții le vor spune copiilor lăsați singuri în casă să nu deschidă ușa străinilor. Pentru a nu exista confuzii capra mamă le spune chiar și o poezioară, drept parolă: Trei iezi cucuieți/ Mamei ușa descuieți,/ Că mama v-aduce vouă;/ Frunze-n buze,/ Lapte-n țâțe,/ Drob de sare/ În spinare,/ Mălăieș/ În călcăieș,/ Smoc de flori/ Pe subsuori. Însă, lecțiile educative din familie trebuie să se desfășoare discret deoarce păreții au urechi și fereștile au ochi. Capra a fost imprudentă și a vorbit tare iar lupul a pândit la ușă și a auzit totul.

Alianța cu dușmanul tradițional (natural) este o naivitate. Lupul este cumătrul caprei și nănașul iezilor. Dar de ce să se fi înrudit capra cu… lupul. Cu siguranță pentru a nu îi mai fi dușman. Ba mai mult, acesta se jurase caprei că nu va spărie copilașii niciodată. Capra a fost naivă și l-a crezut. Însă, o astfel de înrudire nu poate aduce nimic bun. Lupul (își păstrează năravul), știe parola și dorește să intre în casa caprei pentru a-i mânca iezii. Doar cel mic sesizează că amprenta vocală nu este a mamei. Pentru a deveni credibil, lupul își ascute limba și dinții la un fierar. Iedul cel mare deschide ușa și se produce dezastrul; el și mezinul sunt mâncați de lup. Dar atenție, dacă mezinul nu ar fi vorbit din ascunzătoare ar fi scăpat cu viață. Deci, când un copil se ascunde de cineva care-i vrea răul este bine să nu scoată sub niciun chip vre-un sunet dacă vrea să nu fie descoperit.

Secveța horror: Lupul așează cele două capete cu dinții rânjiți în ferești, de ți se părea că râd; pe urmă unge toți păreții cu sânge. Secveța este îngrozitoare ca și cele din desenele animate unde unui personaj i se dă cu ciocanul în cap, este mitraliat, este călcat cu mașina, îi cade chiar… vaporul în cap. Adevărat, din toate aceste lovituri mortale scapă cu viață. În desenele animate cu violență maximă nimeni nu moare. Din astfel de secvențe agresivitatea pare a fi o joacă (nevinovată) care generează doar veselia. Dar, în decursul povestirii, copiilor li se va mai prezenta o scenă horror. Răzbunarea caprei. Arderea de viu a lupului.

Capra nu crede în autorități și se… răzbună. Venind acasă capra trăiește o dramă. O cuprinde spaima și rămâne împietrită! Capra nu apelează la autorități deoarece știe că până la Dumnezeu, sfinții îți ieu sufletul. Copilul învață astfel că trebuie să își facă singur dreptate. Capra ticluiește un plan diabolic pentru a se răzbuna pe lup. Formal, îl ivită pe acesta la praznic, adică la o masă ritualică când, pentru sufletul celui dispărut, se oferă mâncare.

Capra mai șireată decât… lupul. Lupul nu își asumă dubla crimă, se preface a o compătimi pe capră și deplânge la rândul său moartea iezilor, iar capra la rândul ei, se preface că nu știe cine i-a mâncat copiii. Lupul este bucuros că nu face parte din cercul suspecților ba mai mult, este gata să depună mărturie mincinoasă împotriva ursului (nea Martin). Iată, capra nu mai este naivă.

 
Uciderea lupului. Scenă horror. Lupul este așezat pe un scăunel de ceară în fața unei mese și cum ospăta el, buf! Cade fără sine ( a își da seama) în groapa cu jăratic. Lupul arde în chinuri îngrozitoare, cere milă și îndurare dar capra la rândul ei este sadică deoarece îi străgă acestuia: moarte pentru moarte, arsură pentru arsură… Astfel, ”legea veche”, ”ochi pentru ochi, dintre pentru dinte” a fost dusă la îndeplinire.

Final. Capra este naivă că se înrudește cu lupul și nu își sfătuiește cu discreție iezii. Este neîncrezătoare în autoritățile statului și își face singură dreptate.
Lupul este un ucigaș sadic. Nu își recunoaște fapta, este gata oricând să depună mărturie mincinoasă împotriva altei persoane. Este laș până în ultima clipă deoarece cu toate că este vinovat cere îndurare.

Cei trei iezi. Doar cel mare este neascultător. Mezinul nu ar fi ajuns victimă dacă ar fi știut să tacă. Cel mic scapă cu viață numai datorită faptului că a ținut să respecte întocmai înstrucțiunile mamei.