VASILE ȘELARU/ Cu drăgălășenie despre… hoție!

Cațeluș cu părul creț,
Fură rața din coteț.

El se jură că nu fură

Și l-am prins cu rața-n gură

Și cu ou-n buzunar,
Hai la Sfatul Popular.
Nu mă duc c-am fost o dată

Și am căzut cu nasu'-n baltă.
Copiii învață de la cea mai fragedă vârstă, atunci când discernământul lor este minim, cum un cățeluș, simpatic de felul său (are părul creț), fură o rață din coteț. Își neagă furtul cu vehemență, deoarece acesta ”se jură că nu fură” – deci face sperjur în ciuda evidenței (deoarce este prins ”cu rața-n gură”) ba mai mult, a furat și un ou pe care îl ține ascuns în buzunar. Toate aceste versuri sunt rostite de către copil cu tonul gingășiei și al nevinovăției absolute. Oare acestea vor fi având vre-un efect asupra subconștientului?! Mesajul subminal ar fi ”poți să furi, jură-te că nu ai furat chiar dacă ești prins asupra faptului… oricum dacă ești prins nu ți se întâmplă nimic.” Astfel, copilul învață să ascundă jucării, să le ia pe cele ale altor copii, în fond și ”cățelușul a furat o rață și un ou”… Dar există vreo consecință pentru cel care fură?! Nu, deoarce este invitat la Sfatul Popular iar acesta refuză, nu pentru că ar fi putut primi o pedeapsă ci pentru că ” a căzut cu nasu'-n baltă.” – efectul punitiv al furtului.
Înțelepciunea populară dă un avertisment celor care sunt concesivi cu hoțul: ”cine astăzi fură un ou, mâine fură un bou”… Iată, cum o poezie ingenuă despre furt și sperjur debutează educația unui copil în mediul familial românesc (există poate și excepții). Sigur, unii vor spune că sunt doar niște versuri nevinovate, că totul este o abstracție și a ne închipui că vor avea vreun efect asupra educației copilului ar fi o uriașă greșeală.