VASILE SELARU DESPRE...SINCERITATEA LUI SPIRACHE

VASILE SELARU DESPRE...SINCERITATEA LUI SPIRACHE

-CE -AI FĂCUT, NEMERNICULE?
-LE-AM VORBIT SINCER…CINSTIT…OMENEŞTE…



Pentru mulţi, sfaturile lui Niccolo Machiavelli date principilor italieni reprezintă şi astăzi, după aproape cinci secole, învăţături de bază. Şi trebuie să ecunoaştem că acestea pot fi urmate chiar şi astăzi. Insă, pentru a le urma trebuie să şi citim şi nu doar să evocăm opera Machiavellică prin sintagma “scopul scuză mijlocele”. Avem un capitol privind pe aceia care au obţinut “principatul” prin fapte nelegiuite. In acelaşi timp aveam şi modele reale, care după cinci secole au urmat învăţăturile lui Machiavelli pas cu pas. Iată ce spune Machiavelli în “Despre aceia care au dibândit Principatul prin fapte nelegiuite. ”
Desigur că nu putem considera drept un act de merit faptul de a-şi ucide cetăţenii, de a-şi trăda prietenii, de a nu avea nici o credinţă, de a fi lipsit de milă şi religie, deoarece toate acestea îţi pot îngădui să cucereşti puterea dar nu şi gloria.
Dacă veţi reflecta puţin asupra acestui citat veţi descoperi personaje ale lumii politice actuale.Vă mintiţi de acel preşedinte al României care spunea în 1989 că “teroriştii trag din toate poziţiile”,ca în “ianuarie şi apoi în iunie 1990 a chemat minerii pentru înlătura protestatarii din Piaţa Universităţii”,care şi-a trădat prietenii alungând un prim ministru cu minerii,care este liber cucetător.A cucerit puterea dar nu şi gloria.
Puterea lipsită de glorie este ca şi cum acela care a obţinut-o s-ar concedia singur din istoria pozitivă a conducătorilor de stat. Din păcate mulţi politiceni ai lumii moderne nu mai preţuiesc gloria ei fiind doar dornici de a obţine puterea. Modelul clasicizat este cel oferit de scriitorul Nicole Filimon în “Ciocoii vechi şi noi”. Un personaj pe numele Dinu Păturică ajunge, dintr-o biată slugă un adevărat boier. Prin intrigă, minciună, manipulare. Cineva ar fi tentat să spună că Dinu Păturică este un personaj “machiavellic”. Ei bine nu este deloc aşa deoarece în “Cum trebuie să-şi ţină cuvântul un principe” acesta spune:
Trebuie aşa dar , să fii vulpe, pentru a recunoaşte cursele, şi să fii leu pentru a-i speria pe lupi.
După cum este necesar să pară milos, credincios cuvântului dat, omenos, întegru şi religios, şi chiar să fie:dar în acelaşi timp să fie pregătit ca, atunci când nu este nevoie de o asemenea comportare, să poată şi să ştie să se comporte tocmai dimporivă…
…. . De aceia, trebuie ca spiritul lui să fie gata oricând să se îndrepte după cum îi poruncesc sorţii şi schimbările ei, după cum am spus mai sus, să nu se îndepărteze de la ce este bine, dacă poate, iar la nevoie să ştie să facă rău.
Când vorbim de un personaj precum Dinu Păturică vorbim de om om viclean. Iar viclenia în acest caz este asociată cu ticăloşia. Politica adevărată nu este rezervată ticăloşilor. Chiar dacă aceştia au supraviţuit evenimentelor istorice. Insă, în mod ciudat, ticălosul (cel care ucide, îşi trădează prietenii şi este lipsit de credinţă doar pentru a ajunge la putere) este vazut ca un “politicean abil”. Judecata publică lasă de dorit din moment ce prin canalele subtile ale manipulării acesta a ajuns să-l catalogheze pe hoţ a fi drept un individ descurcăreţ. Pe ideea, cine fură e deştept. Din acestă cauză cazurile de corpuţie publicate în presă îi sesibilizează doar pe aceia care sunt cinstiţi şi care doresc să se înconjoare de oameni morali.
Sigur, limbajul de cancelarie nu poate fi utilizat public. In acelaşi timp, limbajul simplu trebuie căutat. Un discurs bun seduce imediat mulţimea dar uneori el poate avea şi un efect pervers asupra acesteia, după principiul unde dai şi unde crapă. Avm un astfel de caz ilustrat de dramaturgul Tudor Muşatescu, în cunoscuta piesă de teatru “Titanic vals”. Merită să reproducem câteva din dialogurile personajelor pentru a înţelege ce s-a întâmplat cu Spirache,(personajul principal), un funcţionar de provincie care , prin scufundarea “Titanicului”, ajunge moştenitorul unei impresionante averi lăsate de un unchi. De aici un şir de probleme, între care şi înscrierea acestuia într-un partid şi cadidatura sa pentru Parlament. Dar omul nu doreşte nici să se implice în politică şi nici să candideze. Iată cum este catalogat discursul acestuia chiar de către fiul săi, Traian.
Traian (uluit, strigă):Mamăăăă!E nebun!Pe onoarea ma dacă n-a-nnebunit subit…
Dacia(mama lui Traian şi soţia lui Sprache):Cine, frate?
Traian:Cum, cine?Tata…
Dacia:Spirache?Dar ce a făcut?
Traian:Adiniauri…a vorbit…a ţinut un discurs…
Chiriachiţa(soacra lui Spirache):Am priceput…Mai bine îl făcea Dumnezeu mut. . .
Traian:Ce mut?Ce mut?Mai bine nu-l mai făcea deloc.

Aceasta este reacţia familiei lui Spirache. Dar să vedem ce fel de discurs a ţinut acesta, povestit de chiar fiul săi care nu si-ar fi dorit să nu fi avut un astfel de tată iar soacra l-ar fi dorit “doar” mut.

Traian:Şi-ncepe să ţie un discurs…”Fraţilor!zice, viu în faţa voastră pentru prima dată, ca să vă rog să m-ascultaţi…”
Chiriachiţa :Până aici nu e aşa rău.
Traian:Stai niţel!…”N-am să vă spui…- zice - decât două cuvinte…”
Dacia:Slab…slab…fără convingere…
Traian :”Şi aceste două vorbe sunt:vă rog să nu mă votaţi!…”
Traian (continuă volubil şi indignat):”Să nu mă votaţi – zice – fiindcă nu merit să intru în parlement , pentru că eu n-am făcut nimic pentru voi şi nici n-am să pot să fac. De ce să vă mint şi să vă înşel buna voastră credinţă?…”
Deci, acesta a fost dicursul Spiache. De cum a intat în casă a şi fost luat la rost de nevastă.
Dacia(văzându-l):Ce ai făcut nemernicule?Ce ai făcut?Ce ne-ai făcut?
…………. .
Spirache……….le-am vorbit sincer…cinstit…omeneşte…

“Nemernicul” vorbise în faţa alegătorilor exact cum a gândit. Dar vorbirea sa a fost sinceră, cinstită şi omenească. In acelaşi timp a fost simplă, am putea spune extrem de simplă. Şi apoi el ceruse electoratului să nu fie votat în timp ce, toţi aceia care candidează cer să fie votaţi. Electoratul s-a întâlnit pentru prima dată cu un politicean care le-a vorbit într-un mod absolut original. Dar cum a votat electoratul, aflăm chiar de la Nercea, omul care îl băgase pe Spirache în politică.

Nercea (intră în goană…E vesel, exuberant, alergând spre Spiache): Nene Spirache, nene Spirache…Dă-mi voie să te pup…Ai fost piramidal…(Il pupă. )Piramidal…Imediat după discurs te-am căutat să te felicit şi nu te-am găsit…Dispăruseşi!Am aflat că eşti aici şi am venit într-o fugă…Ai fost extraordinar…Iertaţi-mă vă rog că nu v-am dat nici bună ziua…dar sunt emoţionat…(Către cei din jur)Mai rar am văzut un atât de gandios debut poliic…Atâta fineaţă, atâta tact…(Spirache e pur şi simplu tâmpit)Să spui drept nu mă aştptam la atâta din partea unui debutant…Ştiam că eşti un om de mare valoareda, mărturisesc, nu ştiam că eşti în acelaşi timp şi un geniu politic în stare latentă…Să trăieşti, nene Spirache….
Alegătorii l-au votat pe Spirache iar Nercea încearcă să explice de ce.
Nercea:Tocmai aici a fost marea artă a lui nenea Spirache…Cerând alegătorilor să nu-l voteze …spunându-le că nu merită să fie deputat…le-a căpătat încrederea:”Iată un om sincer!” şi-au zis, şi curentul s-a format imediat…In noutatea acestui discurs…stă marea inspiraţie a oraorului…Adevăraţii oameni politici au momente de-astea…de inspiraţie subită…

Noutatea acestui discurs , iată ce este de sisizat aici. Prind acele discursuri care sunt simple, sincere dar care aduc şi noutatea mesajului. Apoi în jurul acestuia să existe şi cineva care să creeze un curent de opinie. Şi nu în ultimul rând atitudinea celui care cadidează în raport cu alegătorii.
Am întâlnit un politicean care se plângea de o durere la mâna dreaptă şi nu îi cunoaştea cauza. Am evitat să îi spun de ce îl durea muşchiul antebraţului. Omul se afla în campanie electorală, umblase în zeci de localităţi şi firesc dăduse mâna cu sute, mii de oameni. Culmea, acesta cu toate că se dovedise a fi un alergător de cursă lungă, nu a reuşit să obţină votul alegătorilor şi astfel să-şi asigure funcţia politică pentru care aspira. Şi ar fi fost şi cam greu deoarece se ducea într-o limuzină iar întâlnirile erau regizate de către organizaţiile de partid din acea localitate. In realitate acesta se întâlnea cu membrii din partidul din care şi el făcea parte şi cu simpatizanţii aduşi de aceştia. Dar nu şi cu alegătorii de care el avea nevoie şi pe care ar fi trebuit să îi convingă să-l voteze. Desigur, cu sinceritatea lui Spirache dar nu şi cu discursul acestuia. Dacă vrei să fii votat nu îţi fă campanie electorală între simpatizanţi, votul acestora oricum îl vei avea. Mergi în mijlocul celor care nu cred în tine şi în programul tău politic şi vorbeşte-le. Ai acest curaj, existi !