NU TOŢI ACEIA CARE CÂNTĂ ÎN BAIE SUNT ŞI CÂNTĂREŢI...

ŞELARU VASILE DESPRE AL SĂU DICŢIONAR INTERZIS


SCRIITORI ŞI VELEITARI DUPĂ PRINCIPIUL: NU TOŢI ACEIA CARE CÂNTĂ ÎN BAIE SUNT ŞI CÂNTĂREŢI...


Pentru prima dată în istoria literară a Braşovului, unii membrii ai Uniunii Scriitorilor – filiala Braşov, şi-au exprimat cu vehemenţă dorinţa de a interzice o carte. Acestora li s-a alăturat şi un consilier UDMR, i/responsabil al Culturii Judeţului Braşov. S-au crezut la şedinţele P.C.R.-ului şi în vreme ce vorbeau, aşa precum scrie şi în Scripturi, în loc de cuvinte, pe gură le ieşeau broaşte...

Dicţionar sau...Carte de telefon ?!

Pentru unii, un Dicţionar conţine date strict biografice din viaţa autorilor ( dacă se poate modificate pozitiv) şi laudativ excesive privind opera literară a acestora. De exemplu în Mic dicţionar filozofic, ( Ed. Politică- Bucureşti, 1973), la pag. 79, apare numele dictatorului Nicolae Ceauşescu – cu următorul articol : eminent om politic român, militant de seamă al mişcării comuniste şi muncitoreşti, prestigioasă personalitate a vieţii politice internaţionale...ş.a.m.d...Iată cum, un instrument de lucru poate deveni un mijloc de a statisface orgolii de moment. Când este vorba de actualitate, majoritatea criticilor aplică un cod al prudenţei şi al lucrurilor spuse cu o jumătate de măsură, un gen de critică exclamativă în tonul celei practicate cândva de Ion Heliade Rădulescu. Însă literatura română nu se mai află la început când celebrul îndemn, scrieţi băieţi, numai scrieţi era de mare actualitate...
Autorul consideră că, într-o lume modernă, nu poate fi un Dicţionar complet decât acea lucrare ce conţine în cadrul articolului, pe lângă datele statistice privind subiectul cercetat şi opera acestuia, şi o abordare specifică istoriei şi criticii literare. Un Dicţionar nu poate sta într-o bibliotecă asemeni unei cărţi de telefon care peste câţiva ani să expire. Iată de ce prezint cititorilor o operă vie, captivantă, şi astfel Dicţionarul poate fi citit precum o carte, un roman al vieţii literare, nu precum un index. Dacă vreţi, propun un nou concept privind redactarea unui dicţionar.

Pentru unii, nu se face ca într-un dicţionar să fie înscrise chestiuni legate de istoria persoanei, cum că aceasta a fost activist P.C.R. de exemplu sau că beat a intrat cu maşina în clădirea miliţiei şi în urma acestui fapt a fost destituit dintr-o funcţie publică de către politrucii comunişti ş.a.... Ei, uite că autorul nu a dorit să ţină cont de astfel de păreri şi a dorit să prezinte fapte şi atitudini din viaţa scriitorilor care au avut urmări pozitive sau negative şi asupra comunităţii. Oare să nu mai scriem de cineva că a fost condamnat politic deoarece acest gen de date nu sunt importante într-un dicţionar ?! Dar cine stabileşte criteriile absolute care trebuie utilizate la redactarea unui dicţionar şi oare acestea, din când în când, nu ar trebui şi schimbate...spre a da multiple utilităţi lucrării lexicografice ?! Se schimbă reguli gramaticale, chestiuni legate de ortografie etc...de ce nu s-ar schimba şi cele lexicografice ?! Un amic, pe bună dreptate îmi reproşează că nu apar anumite date privind, ba anul morţii, ba anul naşterii...Păi autorul face cercetare prin bibliteci şi arhive şi nu prin cimitire şi nici prin biserici spre a afla datele unuia şi altuia privind anul naşterii şi al morţii – şi în nici un caz nu va depune o listă de „căutaţi” la serviciul de stare civilă al Primăriei... Cine mai ştie unde şi când a murit, spre exemplu concret, Crăciun Maria născută la anul 1909...Poate urmaşii acesteia, poate există şi alte documente dar pe care autorul, în ciuda strădaniei nu le-a aflat. Nici urmaşii acesteia, de-o fi având, nu l-au contactat. Şi atunci, să fi eliminat această autoare din Dicţionar...?!
Într-un cuvânt, autorul ( în acest caz Vasile Şelaru), a devenit - pentru o minoritate a scriitorilor braşoveni, ( de nu cumva între timp se vor transforma într-o majoritate, numai Dumnezeu ştie ), un fel de paria – persona non grata. Concret, mai puţin de zece scriitori lezaţi în amorul propriu – a se citi foşti activişti P.C.R. ori informatori ai securităţii, ori „savanţi” în ale scrisului, având o operă literară mediocră, lipsită de valoare literară cel puţin până în momentul publicării prezentei lucrări, au găsit că Dicţionarul scriitorilor braşoveni şi al veletitarilor este o lucrare infamă. Culmea, acestora li s-au adăugat şi vre-o doi trei angajaţi ba de la Muzeul Casa Mureşenilor ba de la Biblioteca G. Bariţiu enervaţi la culme că nu au fost ei capabili să scrie o astfel de lucrare. Asta este moncher, la noi ca la nimenea. Suntem o naţie cu mari probleme în a ne recunoaşte valoriile, deoarece sistemul la care ne raportăm este dat de axa ordonatelor şi nu a abciselor.