Săptămâna patimilor, pentru
cei mai mulți dintre noi durează o viață. Postul este o stare de spirit şi cură
de sănătate trupească pentru cei sărmani care se hrănesc cu speranţa vieţii viitoare.
Ce ar face sufletul în eternitate, este o întrebare fără răspuns, desigur
pentru aceia care au capacitatea de a conştientiza veșnicia. O conștiință
eternă în Univers este tot atât de
utopică ca și ideea de bine infinit. Eu zic, și nu sunt singurul, încă din
antichitate mulți au spus într-un mod mult mai rațional decât aș face-o eu aici,
că omul trebuie să trăiască pe pământ conceptul de Rai... și să nu-l aștepte într-o
altă lume despre care avem multe povești. În fond, întregul omenet, de oriunde,
din orice religie sau credință, se sprijină pe poveste/povești... În lăuntrul
său, individul clocește băsmuiri și povești. Când acestea dispar, mor și
dorințele, și asiprația spre mâine, și speranța. Fără poveste Omul dispare!
Ne hrănim cu povești, suntem
seduși de mirajul lor și totuși, în ultima vreme, poveștile sunt tot mai
puține. Noroc cu cele vechi din a căror substanță își extrag seva jocurile
virtuale, care iată, încă mai țin temelia fiecărei vieți. Sigur, și mie îmi
plac poveștile, chiar și cele iluzorii însă mai mult decât acestea le prețuiesc
pe cele care îmi oferă un răspuns concret, pragmatic. Și totuși, lumea, pentru
o mare majoritate, rămâne doar băsmuire. Nu și pentru Confucius, Epicur și Kant
bunăoară. Pentru pragmatici, importantă este viața de acum, este plăcerea și
bucuria pe care fiecare trebuie să încerce să și-o dobândească prin sine. Lumea
a fost, este și va rămâne murdară! Iată de ce, fiecare încearcă să treacă prin
ea cât mai curat pentru sine. În această curățenie sufletul fiecăruia poate
respira, poate emana și se poate dărui. Curățenie nu puritate!
Nu se poate pur, dar poți fi un
om curat. Însă, oricât de curat ar fi omul, se găsește unul dispus să arunce cu
lături. Și odată atins de lături este greu să te cureți de duhoarea lor și de
jeg. Dar pentru cel obișnuit cu jegul (moral desigur), lăturile sunt mediul
natural al existenței sale. Hoții strigă hoții! Nu credeam că România va fi
condusă de derbedei și totuși... derbedeii conduc! Sub aceștia România este
sărăcită. Am ajuns să trăim clipa când hoții ne dau lecții de morală. Fără
niciun proiect de perspectivă, doar cu invective, Băsescu, Ponta, Antonescu
sunt doar candidați ai lăzii de gunoi a istoriei României și așa plină ochi de
mizerii. Politica de aproape un secol, le iese pe nas românilor. Îi salvează
mămăliga, ștevia și urzicile. Din când în când mămăliga mai explodează! Și cam
atât! Potlogările continuă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Mediocritatea
este ridicată la rang academic.
Porcii ne învață ce înseamnă
curățenia. Măgarii au devenit repere ale moralității. Și nu mă refer la
nevinovatele animale din aceste specii ci la caractere. Dar știu că toate
acestea fac parte din ecosistemul uman care nu poate fi schimbat ci doar
ameliorat. În aceste condiții nu există decât o singură cale; să încercăm să supraviețuim
în noroi fără a ne păta! Este greu, imposibil aproape, cere mult consum nervos,
dar vă spun, cu siguranță se poate! În acest caz, imposibilul devine posibil.
Însă nu va fi posibil și nici normal, să exterminăm porcii, măgarii sau
viermii. Și nici nu trebuie eliminați. Așa cum lumina nu poate exista fără
întuneric, binele fără de rău... caracterele murdare există... și nu pot fi
eliminate.
Funcția lumii este rezumată
exemplar în yin și yang. Și oricât de mult ne-am strădui, proporția rămâne
egală. Să încercăm să păstrăm acest echilibru. Deocamdată, echilibrul este un
reper îndepărtat. O mare majoritate trăiește o viață în patimi, iar o minoritate
huzurește. Oricât de atent am privi în adâncul partidelor politice, nu se văd conducătorii
care să-și dorească să realizeze acest echilibru iar în lipsa unui echilibru,
mai devreme sau mai târziu, axa lumii se va rupe. Va fi un nou început! Din
păcate, fiecărui început îi va lipsi echilibru. Aici este problema. Și este adâncă, se ascunde în ADN-ul
fiecăruia. Așa că mă opresc aici, nu dau sfaturi nimănui, încerc doar să
observ, să judec și dacă voi putea să mă schimb, schimbându-i astfel și pe cei
din jurul meu, va fi bine. Oricum schimbarea este un atribut firesc al materiei
indiferent de starea în care se află, vie sau nevie, o spun cei vii, animați în
fiecare clipă doar de dorință... Dar dorința de nu este urmată de voință, ea nu
își va afla împlinirea. Așadar, mai spun, nu numai să Înviem dar să ne și
Deșteptăm!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu