DIACONESCU / SANTAJUL SI ETAJUL...

CAZUL DIACONESCU ... SAU ŞANTAJULŞI ETAJUL – DE CE PLÂNG CLOVNII ÎN ROMÂNIA ?!


SECURITATEA MANIPULEAZĂ S.R.I. / JURNALIŞTII CU EPOLEŢI (PE SUB PIELE), PUN ÎN PERICOL DEMOCRAŢIA ORICĂREI ŢĂRI


În vremea lui Pamfil Şercaru ( patron al ziarului „ Curentul”) se consacrase celebra zicere „ şantajul şi etajul”... Se spunea că blocul „ Curentul” transformat după 1946 în Hotelul „Intim” astfel ar fi fost construit. Adică, toată lumea ştia că Pamfil Şercaru este nu numai un reputat jurnalist dar şi un şantajist. Altcumva spus, escroc cu ştaif... De aici vom pleca spre o întrebare uşor retorică : câţi şantajişti are presa românească în prezent. Câţiva erau notorii, printre care unul numit „ naşul” nu cel care face emisiuni ci un altul... un altul care bea cafele „politice” pe la OTV-ul lui Dan Diaconescu dar şi alţi televizişti foşti scriitori la ziar... Majoritatea şantajiştilor au şi epoleţi pe sub piele. Majoritatea provin din mediul poliţiei politice... ( foste şi actuale). Însă, ce o fi cu arestarea lui Dan Diaconescu ?! Păi, să o luăm metodic... Dan Diaconescu a fost pentru o vreme şi jurnalist de presă scrisă. Nu a excelat în domeniu iar ziarul Oglinda s-a dovedit a fi falimentar... Cine şi-l mai aminteşte ştie că ziarul cu pricina nu putea fi citit... Nu ştiu cât de bine era plătit însă omul a pus ban peste ban, a strâns cureaua ( nu a dat banii pe ţigări şi băutură – vorba dlui Adriean Videanu), şi-a făcut o televiziune şi în zece ani a devenit milionar în euro... Cine a lucrat în presă cam ştie cum este plătit un jurnalist. Eu am lucrat ( încă lucrez) în media şi nu am făcut avere. Trăiesc de la o zi la alta... Să nu se creadă de aici că sunt invidios. Dar nu am reuşit să ajung şi eu, citez din Nicu Gheară, un apărător al lui D. Diaconescu : băiat din popor ! Nicu Gheară este un băiat din popor care se plimbă cu iahtul pe la Ibitza. De, asta-i treaba cu băieţii din popor. Şi Dan Diaconescu este tot un băiat din popor. Plăteşte pentru spiritul gregar, pentru flecăreala de la televizor care a otevizat populaţia... dar poate şi pentru faptele sale care pot fi penale. În fond, presa românească în perioada interbelică a avut un tătuc al şantajelor iar după 1989, tătucii s-au multiplicat... Şi ştiu ce spun deoarece nici cotidianul „ România liberă” nu ducea lipsă de şantajişti... unii rămaşi şi astăzi prin presă răspândiţi pe la alte trusturi... Însă, răul presei actuale porneşte de la epoleţii pe care îi are...

În anul 2006, una din marile teme ale presei este dată de “deconspirarea jurnaliştilor informatori, colaboratori ai Securităţii (poliţia politică ) şi al ofiţerilor servicilor secrete care lucrează în…presă”. Acţiunea de manipulare a opiniei publice este evidentă deoarece sunt deconspirate în primul rând persoanele ce au colaborat cu Securitatea şi care nu mai colaborează în prezent cu Serviciul Român de Informaţii. Concret ; informatori, colaboratori sau angajaţi ai unui serviciu secret ce ar lucra în presă sunt operativi (activi), aşa că dosarele acestora nu pot fi făcute publice. În ceea ce îi priveşte pe “turnătorii” cu angajament la Securitate o mare parte dintre aceştia au fost victime ale şantajului instaurat de salariaţii Securităţii…Nu se solicită/doreşte, o deconspirare în primul rând a celor ce au făcut Poliţie politică în cadrul Securităţii şi al activiştilor partidului comunist. De ce ?! Tocmani aceştia, ofiţeri de Securitate şi activişti P.C.R, reprezintă clasa politică actuală. Unii sunt agenţi de influenţă în presă. Pot fi văzuţi aproape zi de la la televizor... Prin solicitarea deconspirării “turnătorilor” însă nu şi a ofiţerilor şi activiştilor P.C.R., se încearcă să se câştige compasiunea opiniei publice în favoarea colaboratorilor. Un serviciu secret aşa cum a fost Poliţia politică cunoscută generic sub titulatura de Securitate, nu ar fi putut exista fără armata de informatori. O deconspirare completă, a turnătorilor, informatorilor şi a salariaţilor Securităţii ( de orice fel), care au făcut Poliţie politică în România anilor l946 –1989 este mai mult decât necesară. Însă trebuie început cu actualii, mai precis cu cei în viaţă. A trata acest subiect pe “bucăţi” nu înseamnă decât a minimaliza efectul pe care l-ar putea avea asupra societăţii civile. Solicitarea Asociaţiei Civic Media ar fi trebuit să fie completă, adică să ceară deconspirarea toturor persoanelor care au făcut poliţie politică indiferent de ierarhie sau statut, şi în regim de urgenţă al celor ce ocupă funcţii politice, economice, sociale, civice…ş.a., în societatea românească actuală. Cu toate acestea Civic Media face publice numele unor jurnalişti care ar fi colaborat cu securitatea între acestea aflându-se Bogdan Chiriac ( Gândul ) şi Rodica Culcer (şefa departamentului de ştiri de la TVR)…Academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici, mentor al cotidianlui “Ziua”, membru al Partidului Naţional Liberal dar şi cunoscut publicist şi realizator de emisiuni tv., avea să fie unul din cei deconspiraţi ca informatori ai securităţii politice având numele de cod Laurenţiu. Din păcate cazurile ziariştilor informatori ai securităţii politice nu au influenţat sub nici un mod opinia publică deoarece nu s-a pus în discuţie moralitatea jurnaliştilor şi nici nevoia de moralitate a societăţii româneşti în general. Desigur sunt şi alţi ziarişti care mai devreme sau mai târziu se va dovedi că au fost colaboratori ai securităţii politice din vremea comunistă. Trecutul liderilor de opinie ar trebui să intereseze mai mult opinia publică. Oare mai au calitatea de a fi moralişti sau critici colaboratorii securităţii politice sau ar fi trebuit să se abţină…de la declaraţii şi atitudini publice…În urma unei deconspirări totale şi fără rezerve, opinia publică ar fi aflat cine sunt politicenii, judecătorii, oamenii de afaceri, jurnaliştii, actorii, scriitorii ş.a.m.d., acoperind întreaga paletă a straturilor sociale... Numai o deconspirare completă, de la “vlădică la opincă” şi nu parţială, ar duce la crearea unei societăţi româneşti curate, neşantajabilă. În mod pervers, se vorbeşte doar de categorii restrânse de informatori. La rândul lor, Comisiile parlamentare ce se ocupă de Serviciile secrete, privesc cu multă toleranţă existenţa unor agenţi infiltraţi în societatea civilă punând în pericol nu numai societatea civilă dar chiar şi democraţia.
S.R.I., S.I.E., D.G.I.P.I., D.G.I.P., S.P.P. şi S.T.S. ( servicii secrete), au fost somate de către societatea civilă să-şi retagă agenţii din presă. Trebuie spus că un ofiţer acoperit ce activează în orice structură a societăţii civile poate manipula (devia atitudinal) comportamentul civic al unei comunităţi…Mai ales când acesta ocupă funcţii în presă, instituţii publice sau politică…mai exact zonele vizibile, de decizie şi de impact ale societăţii civile. În urma manipulării civice nu se poate pune în discuţie discernământul unei comunităţi şi mai ales votul şi preferinţele bizare ale acesteia. Dacă sistemele totalitare sunt puternice printr-o largă majoritate dispusă la delaţiune ( o comunitate a epoleţilor nevăzuţi), societatea democratică este puternică prin multitudinea de acţiuni civice - transparente ale grupurilor ce o compun. O societate civilă controlată de către diverse instituţii ale statului încetează a mai fi liberă şi implicit a dispune de propria-i judecată. Însă, este oare posibil ca o comunitate să nu mai fie maipulată atât de agresiv aşa cum se întâmplă acum în România?! Răspunsul ar fi da, atunci când aceasta este organizată. Din păcate, în general, societatea civilă nu dispune de suficiente grupuri civice ( Pieţe ale Agorei), prin care să se poată apăra în faţa manipulatorilor indiferent de scopul acestora. Şi totuşi, de ce Securitatea manipulează S.R.I. ?! Simplu, arhiva dosarelor Securităţii nu se află în totalitate în posesia Consiliului Naţional de Studierea a Arhivelor Securităţii.

Informatori, securişti, ş.a.m.d., nu vor fi decât acei indezirabili daţi în vileag de Securitate…Şi mai exact, cei infideli acesteia. În acelaşi timp, ofiţerii şi informatorii S.R.I. sub pretexul “siguranţei naţionale” (sintagmă demagogică, degringolantă şi speculativă) vor rămâne sub acoperire (conspiraţi) şi vor activa ca lideri ai societăţii civile…Deloc întâmplător, Aidan White, secretarul general al Fedreraţiei Internaţionale a Jurnaliştilor, cere la rândul său deconspirarea ofiţerilor din mass-media şi a tuturor cârtiţelor…O chestiune care ar trebui să implice întreaga comunitate jurnalistică. Astfel, niciodată, indifernt de situaţie, jurnalistul nu va putea fi confundat cu un spion trimis să relateze din teritoriul inamic iar el să poată deveni astfel prizonier sau, în cel mai fericit caz, expulzat din zonă. Se cunoaşte cazul unui cunoscut post de televiziune arab ai cărui angajaţi, din când în când, jurnaliştii aflaţi în zona de conflict (război), sunt reţinuţi sau expulzaţi. Să fie chiar atât de lipsite de imaginaţie serviciile secrete şi să nu mai ştie cum să acţioneze pentru culegerea de informaţii decât numai cu agenţi deghizaţi în jurnalişti ?! Nimic mai fals, deoarece numai tipul de tehologie folosit de agenţii secreţi este net superior tehnologiei jurnalistice şi apoi aceasta este purtată la vedere. Mai mult, jurnalistul nu foloseşte decât în situaţii de excepţie tehnologie ascunsă. Să nu mai pomenim aici de fondurile pe care le are la dispoziţie un agent secret. Este clar că în jurnalistică nu are ce căuta un agent, deoarece astfel s-ar compromite statutul profesional al jurnalistului mai ales că, este ştiut lucrul, jurnalistul îşi face public cazul aflat în cercetare pe când agentul secret nu. Şi apoi scopul profesional al celor doi, jurnalist şi agent secret, este total diferit. Dezbaterea acestei teme în sine, este un alt gen de manipulare şi ca mai întodeauna abaterea atenţiei de la “agenda publică”. Între timp, odată cu aderarea României la U.E., Civic Media nu mai insistă asupra deconspirării informatorilor Securităţii… Adevărat, doar în anul 2010, au început să săsească şi câteva adrese la la C.N.S.A.S. dar nu se mai face vorbire de acestea...


Prima pagină nu mai este ocupată de probleme sociale ci chestiuni politice sau dezbateri privind principii de funcţionalitate instituţională. În tot acest timp populaţia este tot mai pauperă iar inflaţia într-o continuă creştere. Să nu mai vorbim de serviciile publice administrate de stat, tot mai deficitare în raport cu cetăţeanul contribuabil şi nu numai. În general presa se lasă manipulată uşor iar atunci când manipulează acest fapt se desfăşoară simultan ca şi cum ar lucra sub aceiaşi baghetă magică. Din păcate teme majore, vitale aş spune, nu sunt urmărite de presă transformânu-se într-un banal foc de paie. Presa abia aşteaptă să-i creeze cineva teme de lucru, într-un fel este firesc, dar să i le şi gestioneze/editeze este aberant. De asemenea există şi jurnaliştii stenografi care pur şi simplu scriu ceea ce li se dictează şi apoi…publică cuvânt cu cuvânt.

Prin arestarea lui Dan Diaconescu s-a compromis nu numai justiţia dar şi idea de jurnalist. Astfel, se va putea spune oricând despre jurnalişti că se ocupă de şantaj... Însă nu se va vorbi de gregaritatea sau de politizarea excesivă a presei... de caracterul duplicitar al jurnaliştilor, de faptul că jurnalistul în fond nu este decât angajatul unui S.R.L. având dreptul la expresie asigurat minimal fiind obligat să facă pe clovnul. Nu se va spune că presa a generat o stare de confuzie, făcând din bine şi rău un întreg... fără a delimita albul de negru... Iată ce i-aş reproşa eu şi lui Dan Diaconescu.
În fapt, presa a luat locul circului care, în copilăria mea, se aşeza pe un maidan, la marginea oraşului. Dar circului românesc de acum îi lipseşte pâinea. Iar clovnii sunt trişti chiar dacă uneori surând dansând cu mâinile încătuşate, ridicate sus, cât mai sus să le vadă tot poporul... Jurnaliştii care sunt servili sau corupţi sunt bine cunoscuţi. Există dosare albe pentru audienţe negre, iar dacă ar trebui reţinut un jurnalist corput se poate fece uşor, cu probe irefutabile şi nu cu dosare albe, mascaţi, un circ continuu în care inculpatul, cu cătuşele la mâni râde...