SUPRAVIEŢUIM CĂ SUNTEM... CURVE DE MICI

SUPRAVIEŢUIM CĂ SUNTEM... CURVE DE MICI


În anul 1189, când Frederic Barbarossa (împărat bizantin), trecând munţii Balcani s-a luptat cu o mare oaste sârbească. Aflăm că sârbii au avut ca aliaţi aproximativ 40.000 de arcaşi vlahi şi romanici... Un alt document, din anul 1210, al regelui Ungariei, Andrei al II-lea, solicită de la olaci trimiterea unor trupe de arcaşi...
... Ce am înţelege de aici... că olacii (olahii) sau vlahii, ar fi fost arcaşi... Şi cred acest lucru. Îmi imaginez că românii erau păstori şi se apărau cu arcul cu săgeţi împotriva fiarelor şi tâlharilor... Erau arcaşi dar nu războinici. Nu luptători cu sabia, gata să-şi înfrunte inamicul faţă în faţă... Pitulaţi după câte ceva aruncau săgeţi înspre presupuşii inamici. Războinicii i-au considerat pe arcaşi curve ( parţii – popor iranian, erau şi mai curve decât noi deoarece ăştia trăgeau din galopul calului prefăcându-se că fug ). Rar s-a întâmplat ca arcaşii să rămână pe câmpul de luptă şi să se bată cu sabia... ( La Mărăşeşti a fost altceva. Mâncase oastea prea mult harbuz şi stătea cu pantalonii în vene ... iar nemţii nu se aşteptau să mai găsească supravieţuitori după un atac nimicitor de artilerie. Ăia de au apucat să-şi tragă izmele au opus rezistenţă doar din disperare şi nu din... eroism).
Cred că şi acum, la începutul secolului XXI, am rămas un fel de arcaşi. Stăm pitulaţi, după unii şi alţii şi de acolo trimitem săgeţi... Tot felul de săgeţi. De la calomnii (calomniază, calomniază că tot rămâne ceva... ) până la înjurături spuse de-a dreptul în faţă. Că de, sudalma e o apucătură tot veche şi care tot de la vite ni se trage... că doar tot noi, românii, am fost în special crescători de animale şi prea puţin agricultori... Am rămas doar palavragii de ocazie deoarece nu avem vână să adoptăm o atitudine clară, dinstinctă... De, furişatul prin viaţă şi trasul cu arcul ne-a ajutat să supravieţuim în mod miraculor aici, tot într-un arc - cel al Munţilor Carpaţi... ( şi uite aşa, nu suntem frate numai cu codrul ci şi cu arcul... Carpatic). Şi aş încheia apoteotic, gen Caragiale : suntem laşi fraţilor încă din faşă şi nunumai, curve - atitudinea curvească a făcut ca noi să supravieţuim în Istorie... Numai minţind despre noi, inventându-ne trecutul face ca astăzi să mimăm viaţă, să mimăm că instituţiile statului sunt funcţionale, că actul literar este unul autentic şi original ... Fără cultură poate încă trăi un popor cu nădejdea că la un moment firesc al dezvoltării sale se va ivi şi această formă binefăcătoare a vieţii omeneşti, dar cu o cultură falsă nu poate trăi un popor şi dacă stăruieşte în ea, atunci dă un exemplu mai mult pentru vechea lege a istoriei : că, în lupta între civilizaţia adevărată şi între o naţiune rezistentă, se nimiceşte naţiunea dar niciodată adevărul (Titu Maiorescu ). Au trecut aproape 120 de ani de când au fost scrise aceste cuvinte şi iată că naţiunea nu s-a nimicit. Şi nici nu ne vom nimici deoarece Dumnezeul naţiunilor ne ţine spre a ne da exemplu altor naţiuni : Dacă faceţi ca ei, ca ei veţi ajunge... nu veţi avea cultură, deci am să vă las fără infrastructură. Şi iată, astfel am răspuns şi lui Andrei Mureşanu care se întreba de ce suntem aşa rămaşi în urmă.