Când protestele sunt legitime? Atunci când sunt îndreptate împotriva PDL sau împotriva USL? Când o comunitate locală contează? Doar când votează? Dar când refuză un posibil proiect economic și organizează un referendum ce se întâmplă? Există descentralizarea deciziei? Există independență locală? Referendumul local mai contează?! De ce regionalizarea se face prin asumarea guvernului, adică prin ordonanță de urgență, și nu prin dezbatere publică și parlamentară? Iată o serie de întrebări care în aceste zile aparent și-au găsit răspunsul. Contează numai ce vor guvernanții. Acum, Victor Ponta compară mişcările de stradă cu perioada legionară. Să fi învăţat de la tătucul său Iliescu astfel de ziceri manipulativ-obscure?! Nici Băsescu nu este departe de a aduce astfel de acuzaţii însă are dreptate când afirmă că „minciunile se întorc în capul USL”.
În opoziție se nasc criticile
deștepte, iar când acea opoziție ajunge la putere intră brusc în amnezie și își
construiește un proiect politic exact ca și cel pe care nu cu multă vreme l-a
combătut. În fond, politicienii se luptă între ei doar pentru a se afla pe
scaunul puterii. Despre demonstranții din 2013, se spune că sunt neolegionari,
că sunt plătiți de ruși sau de mai știu eu ce putere străină. Protestatarii din
2012, împotriva lui Boc și mai apoi Ungureanu, erau catalogați tot la fel de
către puterea de atunci. Iată un exemplu al demagogiei și a propagandei
politice cu efect de bumerang: mai multe televiziuni, între care Antena 3, B1,
dar și televiziunea NOVA din Brașov aparținând actualului ministru al Energiei,
Constantin Niță, a prezentat, în vremea când USL era în opoziție, o sumedenie
de filmulețe care arătau dezastrul provocat de exploatarea gazelor de șist dar
și exploatările aurifere din Turcia și dezastrul produs acolo. Acum ne sunt
prezentate filmulețe cu lumea sălbatică din Papua Noua Guinee...
Sigur, nu o să intru într-o
analiza amănunțită privind inițiatorii protestelor de stradă. Ei provin din
cele mai diverse medii, începând de la servicii speciale până la naivii
care încă mai cred în idei umaniste. Este o lume pestriță a protestatarilor în
care fiecare grupare se luptă pentru a câștiga legitimitatea și inițierea
mișcării protestatare. Când USL se afla în opoziție, protestele erau legitime.
Când USL este la guvernare, protestele sunt organizate de legionari,
neolegionari, „agenturi străine”... așadar nu mai sunt legitime. Acum,
protestele sunt legitime pentru PDL și alte mișcări politice aflate în
opoziție. Așa cum fostul ministru al Finanțelor, Gheorghe Ialomițeanu era prost
când guverna și acum este deștept. De când este în opoziție a devenit un fel de
mama omida a finanțelor. Recent, ministrul Culturii, un anumit domn Daniel Barbu,
acuzat de protestatarii din București că a luat bani pentru a susține proiectul
de exploatare de la Roşia Montană, strigă că sunt... neolegionari cei care îl
acuză. Un alt ministru, fost PDL, pe numele său Macedonschi, afirma că
protestatarii sunt viermi şi fac parte din masa ineptă a mahalalei. Aflu din
gura unor politicieni că la baza protestelor contra gazelor de şist se află
ruşii şi... neolegionarii. Când protestatarii nu mai sunt pe placul Antenei 3,
aceștia devin viscerali. Deontologii fac pe durii tandrii cu USL. O fac atât de
prost, încât de la o poștă se observă că sunt falși. Așa cum deontologii care
susțineau PDL pe la B1 și alte postulețe tv, acum se dau ultracritici cu USL. Brusc
au revelații. Un șir de prefăcătorii, de joc la două capete, ipocrit,
demagogic, care a luat locul unei dezbateri publice autentice. Țațe și țoape
politice la un loc cu jurnaliștii slugoi. Guvernarea a devenit un show
televizat. Opoziția face un show mai prost decât puterea. În realitate,
afacerile cu banii publici curg liniștit între așa zisele părți, opoziție-putere.
Există o mare majoritate a românilor care trăiește sub presiunea televiziunii.
În fapt, singura distracție rămasă este privitul la televizor. Apoi, în
campaniile electorale spectacolele cu manele asezonate cu mici, bere, găleți,
cizme... Îndobitocirea se face lent. Dar prinde la o mare majoritate. Însă, nu
și la țăranii din Izvoarele și nici pentru Rozalia Rebeșiu, ţărancă din localitatea
Sânmihai Roman, care zice așa: „dacă poporul e prost, eu nu sunt proastă, să
plece de pe pământul meu cei care caută gaze de șist!” Clar, scurt pe doi, fără
drept de apel. Guvernul Ponta trebuie să știe că nu se poate
explorare/exploatare de niciun fel, pe terenurile proprietate particulară fără
acordul proprietarului. Dar continuă prostelile privind independența
energetică. Și iată cum: de când cu micșorarea prețului la energie electrică, facturile
au crescut la același tip de consum. Acest paradox care nu este singurul din
economia românească ar trebui să fie explicat de Ponta made in USL. Și nu numai
de el et comp. ci de toți aceia care ne mint zi de zi că o vom duce mai bine.
Nu astăzi, ci mâine. Un mâine amânat spre infinit. Victor Ponta mai spune că pentru
popor există „o linie roșie de care nu se poate trece!” De acord! Dar oare care
este linia roșie de care guvernul Ponta nu trebuie să treacă?! Oare nu cumva a
trecut și drept consecință oamenii protesează în mod legitim?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu