VASILE ŞELARU/ CRIN ANTONESCU ȘI LIBERALII COMUNISTOIZI

Motto: Vom avea oare puterea de a spune actualei clase politice în lături?!

Mariana Câmpeanu este ministrul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice din partea Partidului Național Liberal în guvernul lui Victor Ponta - un prim ministru de talk-show, cu limbarniță de țață negâdilată la lingurică. Crin Antonescu este cel care a decis ca această liberală închipuită cu evidente apucături comunistoide să fie numită „ministereasă” ca și cum ar fi o mare eminență în materie de protecție socială și dezvoltare pe piața muncii. Ce decizii de natură liberală a luat această doamnă de când ocupă portofoliul de ministru?! În loc să simplifice birocrația de tip comunist, aceasta nu a făcut decât să o dezvolte și mai mult. Concret: noile formulare pentru ajutoare de încălzire sunt cu șapte pagini în plus față de cele vechi. Există întrebări de chestionar care nu au legătură cu scopul formularului. Astfel, cel care se află în dificultăți sociale este pus pe drumuri fără rost iar „declarația pe proprie răspundere” dată de semnatar nu valorează nici cât o ceapă degerată. Adică, cuvântul cetățeanului în fața statului nu numai că este zero dar nici măcar prezumția că acesta ar fi corect în declarațile sale nu este luată în considerare deoarece, în finalul formularului, el își asumă, pe propria răspundere, cele declarate. Numai că toate cele declarate trebuie dovedite cu tot fel de adeverințe și date care pot fi evaluate doar printr-o simplă apăsare de taste în cadrul sistemului informatic. În tot acest timp, munca la negru și prost plătită înflorește în România. Să nu mai zic că un „dosar pe pensionare” este extrem de stufos și confuz, să nu mai zic de alocația penibilă a unui copil care a avut neșansa de a se naște în România. Mariana Câmpeanu a reinventat birocrația în numele liberalismului. Este o rușine pentru PNL. Iată un motiv care mă face să privesc mai circumspect și pe Crin Antonescu, omul care șușotește prin conferințe de presă, râde tâmp, asta când nu dă replici de șmecheraș de mahala jurnaliștilor stupizi. Liberalii propuși în guvern de către Crin Antonescu, când nu sunt penali sunt comunistoizi. Poate Daniel Chițoiu, ca ministru al Economiei, să fie o excepție până la proba contrarie. Din păcate, Crin Antonescu nu s-a înconjurat de liberalii autentici. Aceștia au fost marginalizați, iar unii au părăsit partidul și au creat Inițiativa României Liberale. Dacă este să privim cu atenție spre liberalii care ocupă în prezent diverse funcții administrative, primari, președinți de Consiliu Județean, consilieri ș.a., sunt foști PSD-iști ori PD-iști cu sau fără L în coadă. Oameni de stânga care s-au rotit spre dreapta și consideră că au o gândire liberală după ce ani de zile au fost măreți stângiști ieșiți de sub mantia ocrotitoare a lui Ion Iliescu sau chiar Petre Roman care și el, este acum liberal după ce a fost mulți ani convins că singura cale politică demnă de urmat era social-democrația. Cu liberali comunistoizi, Crin Antonescu vrea să ajungă președintele României. Cert este că USL nu și-a onorat promisiunile electorale. Ba mai mult, prin guvernul Ponta au demonstrat că nu sunt capabili decât de circ. Același circ de prost gust de 23 de ani la care nu numai că suntem obligați să asistăm dar și să participăm. Nu vor avea parte liberalii de curățenie în partid atâta timp cât va fi Crin Antonescu așa cum, nu Victor Ponta conduce PSD ci socrul său, dinozaurul castrat, Ilie Sârbu. USL a trecut, de la castrarea economiei și a zăcămintelor României la regionalizarea pe criterii clientelare. Nu mai am nicio speranță în ceea ce privește USL. Dar nici nu mă gândesc la înlocuirea USL cu un sistem politic patronat de Traian Băsescu. Trist este că în România încă nu s-a conturat un partid de dreapta, moderat nu extremist, iar următoarele alianțe politice se vor face ca întotdeauna pe ultima sută de metrii, înaintea alegerilor, în mare grabă și superficialitate. Astfel, vom fi din nou amăgiți iar o mare majoritate a electoratului va fi sedusă cu un kil de zahăr și cu 50 de lei, poate și un mic și-o bere. Asta ne este valoarea națională, asta este clasa politică actuală căruia încă nimeni nu i-a spus în mod clar în lături... Eu iată, spun, în lături cu voi comunistoizilor.

VASILE ȘELARU/ PROSTEALA PE FAȚĂ CONTINUĂ CU NONȘALANȚĂ

        
    Când protestele sunt legitime? Atunci când sunt îndreptate împotriva PDL sau împotriva USL? Când o comunitate locală contează? Doar când votează? Dar când refuză un posibil proiect economic și organizează un referendum ce se întâmplă? Există descentralizarea deciziei? Există independență locală? Referendumul local mai contează?! De ce regionalizarea se face prin asumarea guvernului, adică prin ordonanță de urgență, și nu prin dezbatere publică și parlamentară? Iată o serie de întrebări care în aceste zile aparent și-au găsit răspunsul. Contează numai ce vor guvernanții. Acum, Victor Ponta compară mişcările de stradă cu perioada legionară. Să fi învăţat de la tătucul său Iliescu astfel de ziceri manipulativ-obscure?! Nici Băsescu nu este departe de a aduce astfel de acuzaţii însă are dreptate când afirmă că „minciunile se întorc în capul USL”.

        În opoziție se nasc criticile deștepte, iar când acea opoziție ajunge la putere intră brusc în amnezie și își construiește un proiect politic exact ca și cel pe care nu cu multă vreme l-a combătut. În fond, politicienii se luptă între ei doar pentru a se afla pe scaunul puterii. Despre demonstranții din 2013, se spune că sunt neolegionari, că sunt plătiți de ruși sau de mai știu eu ce putere străină. Protestatarii din 2012, împotriva lui Boc și mai apoi Ungureanu, erau catalogați tot la fel de către puterea de atunci. Iată un exemplu al demagogiei și a propagandei politice cu efect de bumerang: mai multe televiziuni, între care Antena 3, B1, dar și televiziunea NOVA din Brașov aparținând actualului ministru al Energiei, Constantin Niță, a prezentat, în vremea când USL era în opoziție, o sumedenie de filmulețe care arătau dezastrul provocat de exploatarea gazelor de șist dar și exploatările aurifere din Turcia și dezastrul produs acolo. Acum ne sunt prezentate filmulețe cu lumea sălbatică din Papua Noua Guinee...

    Sigur, nu o să intru într-o analiza amănunțită privind inițiatorii protestelor de stradă. Ei provin  din  cele mai diverse medii, începând de la servicii speciale până la naivii care încă mai cred în idei umaniste. Este o lume pestriță a protestatarilor în care fiecare grupare se luptă pentru a câștiga legitimitatea și inițierea mișcării protestatare. Când USL se afla în opoziție, protestele erau legitime. Când USL este la guvernare, protestele sunt organizate de legionari, neolegionari, „agenturi străine”... așadar nu mai sunt legitime. Acum, protestele sunt legitime pentru PDL și alte mișcări politice aflate în opoziție. Așa cum fostul ministru al Finanțelor, Gheorghe Ialomițeanu era prost când guverna și acum este deștept. De când este în opoziție a devenit un fel de mama omida a finanțelor. Recent, ministrul Culturii, un anumit domn Daniel Barbu, acuzat de protestatarii din București că a luat bani pentru a susține proiectul de exploatare de la Roşia Montană, strigă că sunt... neolegionari cei care îl acuză. Un alt ministru, fost PDL, pe numele său Macedonschi, afirma că protestatarii sunt viermi şi fac parte din masa ineptă a mahalalei. Aflu din gura unor politicieni că la baza protestelor contra gazelor de şist se află ruşii şi... neolegionarii. Când protestatarii nu mai sunt pe placul Antenei 3, aceștia devin viscerali. Deontologii fac pe durii tandrii cu USL. O fac atât de prost, încât de la o poștă se observă că sunt falși. Așa cum deontologii care susțineau PDL pe la B1 și alte postulețe tv, acum se dau ultracritici cu USL. Brusc au revelații. Un șir de prefăcătorii, de joc la două capete, ipocrit, demagogic, care a luat locul unei dezbateri publice autentice. Țațe și țoape politice la un loc cu jurnaliștii slugoi. Guvernarea a devenit un show televizat. Opoziția face un show mai prost decât puterea. În realitate, afacerile cu banii publici curg liniștit între așa zisele părți, opoziție-putere. Există o mare majoritate a românilor care trăiește sub presiunea televiziunii. În fapt, singura distracție rămasă este privitul la televizor. Apoi, în campaniile electorale spectacolele cu manele asezonate cu mici, bere, găleți, cizme... Îndobitocirea se face lent. Dar prinde la o mare majoritate. Însă, nu și la țăranii din Izvoarele și nici pentru Rozalia Rebeșiu, ţărancă din localitatea Sânmihai Roman, care zice așa: „dacă poporul e prost, eu nu sunt proastă, să plece de pe pământul meu cei care caută gaze de șist!” Clar, scurt pe doi, fără drept de apel. Guvernul Ponta trebuie să știe că nu se poate explorare/exploatare de niciun fel, pe terenurile proprietate particulară fără acordul proprietarului. Dar continuă prostelile privind independența energetică. Și iată cum: de când cu micșorarea prețului la energie electrică, facturile au crescut la același tip de consum. Acest paradox care nu este singurul din economia românească ar trebui să fie explicat de Ponta made in USL. Și nu numai de el et comp. ci de toți aceia care ne mint zi de zi că o vom duce mai bine. Nu astăzi, ci mâine. Un mâine amânat spre infinit. Victor Ponta mai spune că pentru popor există „o linie roșie de care nu se poate trece!” De acord! Dar oare care este linia roșie de care guvernul Ponta nu trebuie să treacă?! Oare nu cumva a trecut și drept consecință oamenii protesează în mod legitim?

VASILE ŞELARU/ INDEPENDENȚA ENERGETICĂ ŞI ALTE PROSTELI POLITICE

    Independența energetică a României este doar o gogoașă politică știut fiind că numai proprietarul produsului energetic poate dispune de acesta după cum dorește. Nu există un drept de premțiune în favoarea statului român pentru energia produsă. Nu există nici obligativitatea ca energie obținută, gaze, petrol, curent electric... să fie vândută pe piața internă a României la un preț accesibil consumatorului casnic (captiv) în raport cu puterea de cumpărare a monedei naţionale. Este știut că la nivel european există un preț unic al energiei, în special al gazului metan, stabilit de către Germania și Rusia. Așadar unde să fie independența energetică a României de care ne vorbește Victor Ponta et comp. Acest gen de abureli politice nu sunt o excepție în spațiul public. Zeci de ani, parlamentarii ne explicau cum Comunitatea Europeană ne impune privatizarea unor societăți comerciale. Privatizarea este una, distrugerea acestor societăți este alta. Și apoi dacă am privi spre beneficiari am constata că aceiași „politicieni” au fost și cumpărătorii societăților comerciale pe care le-au distrus. Este un lucru știu că România și-a plătit cu vârf și îndesat, prin diverse contracte economice, acceptul în Comunitatea Europeană dar și aderarea NATO. Așadar, prezența României în spațiul politic european nu este o performanță politică a politrucilor noștrii ci doar o tranzacție comercială în defavoarea statului român (vezi GDF-Suez Gaz-metan, Romtelecom, avioanele F16, fregata din Anglia, Rompetrol etc...). Şi apoi, cum se face că 12 avioane F16 (second hand) pe care portughezii le-au primit cândva gratis de la americani, pe noi, românii dintr-o  țară NATO ne costă 628 de milioane de euro iar CFR-Marfă privatizat doar... 200 de milioane de euro (şi totuşi, mai bine cu GFR-  Gruia Stoica decât cu o firmă americană regretată de T. Băsescu)

           O statistică recentă scoate în evidență existența a peste 10.000 de milionari în euro - cetățeni români. Dacă este să facem un calcul aprox. 5.000 erau membrii Marii Adunări Naționale a Partidului Comunist Român la care s-ar adăuga alți 5.000 de foști securiști și milițieni cu ştaif și astfel cam știm cine sunt milionarii români în euro. Desigur, există probabil și câteva sute de români, milionari în euro, care și-au făcut averea în mod onest. Însă majoritatea celor îmbogățiți peste noapte în România provin din fostul partid comunist sau din fostele/actualele servicii de represiune. Tot ei sunt cei care au acaparat și scena politică românească. Și atunci, firesc, se pune întrebarea cum oare să trăiască românul bine în țara sa?!

        Acum ni se vorbește de „independență energetică” dar cei care exploatează și administrează resursele energetice sunt companiile străine. Nu există o Companie Națională a Energiei cum nu există nici una a exploatării zăcămintelor: petrol, gaze, aur etc... Dacă statul român nu își administrează resursele energetice și ale zăcămintelor vom fi în continuare o țară săracă. Alte state europene, spre exemplu Anglia, Finlanda, Norvegia, Suedia ș.a. își administrează și controlează orice tip de resursă legată de energie sau zăcăminte. Astfel, fiecare cetățean are un venit minim asigurat doar din urma resurselor naționale. Materia primă rămâne în acele state și nu merge la „export” așa cum se întâmplă acum în România. Oare suntem o țară incapabilă să ne exploatăm și să ne gestionăm resursele minerale și energetice?! Şi totuşi am ajuns o țară de săraci. Peste nouă milioane de români sunt împovărați de datorii dintre care peste un milion trăiesc la limita sărăciei. Cine a urmărit dezbaterile din cadrul Comisiei parlamentare privind Roșia Montană transmise în direct de către TVR-news a putut afla că afacerea nu este decât o megaescrocherie traspartinică orchestrată de la cel mai înalt nivel al statului român inclusiv servicii de informații. Aici nu e vorba de poluarea mediului, nici de aur, acestea fiind teme secundare, principala problemă fiind corupția unor înalți demnitari ai statului român. În locul dezbaterii publice, o anchetă a DNA ar fi simplificat întregul caz Roșia Montană (instituție care demult ar fi trebuit să se autosesizeze). Dacă privim întreaga ecuație în care se află România vom constata că este o țară fără economie proprie (industrie, agricultură, turism, infrastructură rutieră, feroviară etc...) iar populația acesteia - populație din care desigur și eu fac parte, nu face decât să trăiască de la o zi la alta. Adică, un popor lăsat de izbeliște, trăind ca frunza-n vânt cu o clasă politică superîmbogățită prin furt. Cert este că bărbații de stat, cu viziune, au fost înlocuiți de ciocoii roșii, germenii acestora fiind în „omul de tip nou” cultivat de regimul comunist. „Omul nou” - parlamentarul de azi, plin de cuvioşenie, şi-a votat zi liberă pentru a se îmbulzi la pupat moaştele sfintei Parascheva împreună cu poporul... în căutare şi aşteptare de minuni, poporul ce demult nu mai este guvernat ci se autoguvernează în baza principiului „după mine potopul”.