Vasile Şelaru privind o scurtă clarificare şi clasificare a înjurăturilor... la adesa sa !
Motto : „ ... mai bine să numărăm pe degete scriitorii decât să avem o sumedenie de spirite impotente ” - G. Bogdan-Duică.
Sigur, odată cu publicarea „ Dicţionarului scriitorilor braşoveni şi al veleitarilor de la 1420 şi până astăzi „ este clar că mi-am asumat şi o sumedenie de atacuri şi eventuale calomni la adresa mea. Cu toate că, cei care citesc cartea constată că nu am minţit şi nu am calominat pe nimeni... scriitorii îţi cunosc bine viaţa personală, ştiu ce au făcut, îi doare că unul a notat cu scrupulozitate faptele lor... din această cauză NIMENI NU A AVUT CURAJUL SĂ MĂ ACŢIONEAZE ÎN JUDECATĂ în ciuda ameninţărilor publice. Firesc, ar fi urmat să le cer despăgubiri la finalul procesului...
Cine va urmări tot ce s-a scris despre mine pe Internet, şi nu numai, va afla ba despre etnia mea ce se scrie cu doi rr, ba despre familia mea, despre mama că este evreică trecută la ortodoxism, că tata o bătea după ce plecau musafirii... despre nivelul meu de inteligenţă şi pricepere în ale literaturii... Spre exemplu, „Elefantul cu breton” scrie că mă pricep la literatură precum coana Chiriţa la limba franceză, este părea sa şi va afla la momentul potrivit un răspuns clarificator în ceea ce mă şi îl priveşte. Din dorinţa de-a epata, ziarul unui talentat acordionist de seară reproduce cu o întârzâiere de o lună articolul „ elefantului...” Chiar eu mă amuzasem copios de remarca „elefantului...” pe care, cu umor şi autoironie, am şi împărtăşit-o unor prieteni... deci nu avea de ce să mă afecteze. Însă, toţi cei care mă atacă nu vor să vadă că lumea scriitoricească de la Braşov se bălăcăreşte într-o apă clocită şi nespălată de comunism, de activiştii P.C.R. de purtătorii de epoleţi pe sub piele şi mai nou de purtătorii de insignuţe pe reverul hainei... pe unii ajutându-i chiar eu să şi le obţină... Nici „presa” braşoveană nu este departe de aceştia deoarece pe lângă „şpăgari şi manglitori de drept comun” mai sunt şi o sumedenie de indivizi cu epoleţi pe sub piele... Sunt uşor de observat după cum scriu, după cum îşi lasă bărbile sau şi le rad... la nevoie, după cum se îmbracă, ce haine poartă şi ce maşini au – culmea, unii nu aveau până mai ieri bani nici să-şi cumpere un dop de la o sticlă cu bere... ba unii veneau şi pe la poarta casei mele să-mi ceară niscavai bani de împrumut... şi acum mă înjură cu dihai... Şi apropo de poartă, se lagă şi de proprietatea mea, de modul în care am fost angajat la „ România liberă”... Răspuns : la ziar m-am angajat prin concurs şi am plecat din orgoliu de a nu fi slugă. Patronul ziarului, Adamenscu a primit în schimb un teren lângă Gara Braşov... de la un fost viceprimar azi primar...de două mandate... Sigur, nu generalizez şi nu voi spune niciodată că toţi ziariştii de la Braşov sunt cu probleme. Sunt foarte mulţi ziarişti braşoveni entuziaşti, naivi, aşa cum încă mai sunt şi eu, şi care cred că în societatea românească există noţiunea de cinste, adevăr, moralitate ... În ceea ce mă priveşte, sunt braşovean, proprietăţile familiei mele sunt în acest oraş, altele în Ţara Bârsei altele în Trei Scaune... deci nu m-am născut într-o grasonieră de bloc şi nici nu am avut mobilă din placaj... Duc o viaţă modestă, la limita sărăciei, însă nu mă plâng, am învăţat să drămuiesc puţinul pe care îl am... Sunt multe chestiuni de spus, cum ar fi chiar şi informaţia care circulă pe Internet... privitoare la persoana mea şi bine controlată de către „cineva”... ( Cine oare ??!!!!) Odată scris numele meu, şelaru vasile, pe un motor de căutare la început se ivesc ... înjurăturile la adresa mea. Aşa iese informaţia de pe google... „ întâmplător”... Băieţii ştiu de ce... Mă opresc aici, cei care vor să mă înjure nu au decât să o facă, eu nu le voi răspunde, acest blog doresc să-l utiliezez doar pentru literatură şi nu pentru bălăcăreală... În ceea ce priveşte clasificarea înjurăturilor la adresa mea rog a se citi Jurnalul lui Salvador Dali şi clasificarea...băşinilor şi a băşinoşilor !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Daca aveti caine, sa nu il apostrofati niciodata, la suparare, precum Schopenhauer pe al sau: "Fiinta omeneasca ce esti!"
Citez si va citez:
"De-ar fi lumea de hârtie,
Aș aprinde-o-ntr-o mânie,
Dar lumea-i stană de piatră,
Nu se aprinde niciodată."
Trimiteți un comentariu