VASILE ȘELARU/ AȘ VREA SĂ MĂ POT TREZI DIN ACEST COȘMAR

Trăiesc un coșmar din care nu văd cum m-aș putea trezi. Nu, nu vorbesc aici despre faptul că de mai bine de două săptămâni constructorii de la o locuință transformată în grădiniță pentru copii, lipită de zidurile casei mele, îmi ciocănesc în pereți de dimineață până seara. După ce m-am adresat instituților locale, Poliție, Primărie, Parchet, Judecătorie reclamând faptul că nu mă pot odihni în casa mea, am înțeles că acest gen de viață face parte din ”normalitatea vieții românești”. Coșmarul este legat de instituțiile statului... de abuzurile pe care acestea le întreprind la vedere, fără nicio jenă ca și cum, națiunea română ar fi doar o șleahtă, o adunătură de capete seci. Văd procurori umblând cu Biblia prin satele României punându-i pe oameni să jure că au votat... și dacă ”DA”, cum au votat... Aceasta este viața în România. Dar eu știu, m-am întâlnit de sute de ori cu abuzurile polițiștilor și ale procurorilor, chiar și cu cele ale judecătorilor, atât ca ziarist cât și ca persoană particulară. Am scris și am publicat, mii de pagini semnalând aceste abuzuri și nu s-a întâmplat nimic. Nu s-a schimbat nimic. Nu am văzut parlamentarii întruniți într-o Sesiune extraordinară, nu văd celelalte instituții ale statului reacționând cu promtitudine, nu văd proteste de stradă, nu văd organizații internaționale reacționând. Mai mult, aud cum ni se dau sfaturi... Toată această zăpăceală a pornit de la un singur om. Un cetățean, suspendat din funcție de Parlamentul României și constestat de peste 7,4 milioane de cetățeni ai României, a reușit să dea peste cap o țară întreagă. Cetățeanul este acuzat, printre multe altele, că a lucrat și pentru Securitatea politică... Mă întreb, văzând cum este susținut de ”cei din afară”, dacă nu cumva omul a lucrat la două capete și o fi agentul activ al unui stat care acum, luptă peste tot în lume, pentru democrație. Democrație numai în interiorul acelui stat, deoarce în afară, acesta a susținut din interese politico-economice o sumedenie de dictatori și chiar teroriști mondiali. Este clar că, ceva este în neregulă nu numai în Comunitatea Europeană dar și în S.U.A. Vocile care ne vin din aceste zone susțin o cauză strâmbă. Și este știut că nimeni nu susține o cauză fără a avea un interes. Ce interes ar exista ca România să nu ajungă un stat democratic, ca aceasta să fie condusă despotic?! Desigur că el are doar o singură componentă, și anume, cea economică. Totul este bine și frumos până la finanțe. Nu mai avem anticorpii necesari care să apere statul și națiunea adică acei lideri politici capabili să lupte eficient, pragmatic în numele României. Nu există nici din partea poporului acea voință fermă de a își alege lideri autentici. Suntem dezbinați, nu putem fi uniți sub același steag în ciuda stăruinței unor lideri care se anunță a fi hotărâți să pună capăt acestei perioade de confuzie, când instituțiile statului au devenit bun personal, jucării la cheremul unui despot slujit cu credință de către cei care, prin funcția lor, ar trebui să fie în slujba legii. Dar legea este ”doar o vorbă de dânșii inventată”, după cum zicea Poetul. Ne vom afunda în sărăcie tot mai mult, iar de această stare vor profita mulți... începând de la cei interesați de autonomia unor ținuturi până la cei interesați de ceea ce mai poate avea aerul, solul și subsolul acestei țări pe care iată, nu obosesc să o iubesc. În fapt, între toate iubirile mele este singura care mi-a rămas. Nu mă întrebați cum trăiesc, deoarece mă simt tot atât de sărac dar nu și atât de speriat așa cum eram în vremea lui Ceaușescu. Era vremea când locuiam la Navădari, într-o cameră unde aveam o masă, un pat, un cuier, cărți întinse pe dușumea și o mașină de scris iar Securitatea îmi planta microfoane în casă ( există și un dosar la CNSAS). Atunci eram aproape singur, acum simt că alături de mine sunt cel puțin câteva milioane de oameni. Și totuși, trăiesc un coșamr...