VASILE ȘELARU/ AȘ VREA SĂ MĂ POT TREZI DIN ACEST COȘMAR

Trăiesc un coșmar din care nu văd cum m-aș putea trezi. Nu, nu vorbesc aici despre faptul că de mai bine de două săptămâni constructorii de la o locuință transformată în grădiniță pentru copii, lipită de zidurile casei mele, îmi ciocănesc în pereți de dimineață până seara. După ce m-am adresat instituților locale, Poliție, Primărie, Parchet, Judecătorie reclamând faptul că nu mă pot odihni în casa mea, am înțeles că acest gen de viață face parte din ”normalitatea vieții românești”. Coșmarul este legat de instituțiile statului... de abuzurile pe care acestea le întreprind la vedere, fără nicio jenă ca și cum, națiunea română ar fi doar o șleahtă, o adunătură de capete seci. Văd procurori umblând cu Biblia prin satele României punându-i pe oameni să jure că au votat... și dacă ”DA”, cum au votat... Aceasta este viața în România. Dar eu știu, m-am întâlnit de sute de ori cu abuzurile polițiștilor și ale procurorilor, chiar și cu cele ale judecătorilor, atât ca ziarist cât și ca persoană particulară. Am scris și am publicat, mii de pagini semnalând aceste abuzuri și nu s-a întâmplat nimic. Nu s-a schimbat nimic. Nu am văzut parlamentarii întruniți într-o Sesiune extraordinară, nu văd celelalte instituții ale statului reacționând cu promtitudine, nu văd proteste de stradă, nu văd organizații internaționale reacționând. Mai mult, aud cum ni se dau sfaturi... Toată această zăpăceală a pornit de la un singur om. Un cetățean, suspendat din funcție de Parlamentul României și constestat de peste 7,4 milioane de cetățeni ai României, a reușit să dea peste cap o țară întreagă. Cetățeanul este acuzat, printre multe altele, că a lucrat și pentru Securitatea politică... Mă întreb, văzând cum este susținut de ”cei din afară”, dacă nu cumva omul a lucrat la două capete și o fi agentul activ al unui stat care acum, luptă peste tot în lume, pentru democrație. Democrație numai în interiorul acelui stat, deoarce în afară, acesta a susținut din interese politico-economice o sumedenie de dictatori și chiar teroriști mondiali. Este clar că, ceva este în neregulă nu numai în Comunitatea Europeană dar și în S.U.A. Vocile care ne vin din aceste zone susțin o cauză strâmbă. Și este știut că nimeni nu susține o cauză fără a avea un interes. Ce interes ar exista ca România să nu ajungă un stat democratic, ca aceasta să fie condusă despotic?! Desigur că el are doar o singură componentă, și anume, cea economică. Totul este bine și frumos până la finanțe. Nu mai avem anticorpii necesari care să apere statul și națiunea adică acei lideri politici capabili să lupte eficient, pragmatic în numele României. Nu există nici din partea poporului acea voință fermă de a își alege lideri autentici. Suntem dezbinați, nu putem fi uniți sub același steag în ciuda stăruinței unor lideri care se anunță a fi hotărâți să pună capăt acestei perioade de confuzie, când instituțiile statului au devenit bun personal, jucării la cheremul unui despot slujit cu credință de către cei care, prin funcția lor, ar trebui să fie în slujba legii. Dar legea este ”doar o vorbă de dânșii inventată”, după cum zicea Poetul. Ne vom afunda în sărăcie tot mai mult, iar de această stare vor profita mulți... începând de la cei interesați de autonomia unor ținuturi până la cei interesați de ceea ce mai poate avea aerul, solul și subsolul acestei țări pe care iată, nu obosesc să o iubesc. În fapt, între toate iubirile mele este singura care mi-a rămas. Nu mă întrebați cum trăiesc, deoarece mă simt tot atât de sărac dar nu și atât de speriat așa cum eram în vremea lui Ceaușescu. Era vremea când locuiam la Navădari, într-o cameră unde aveam o masă, un pat, un cuier, cărți întinse pe dușumea și o mașină de scris iar Securitatea îmi planta microfoane în casă ( există și un dosar la CNSAS). Atunci eram aproape singur, acum simt că alături de mine sunt cel puțin câteva milioane de oameni. Și totuși, trăiesc un coșamr...

ȘELARU VASILE/ VOTUL ESTE ESTENȚA DEMOCRAȚIEI

       În ultimile zile am văzut ”intelectuali aparent respectabil” cum se feresc să meargă la Referendum dar vorbesc de civism, vorbesc de România, se consideră patrioți (mama lor de hoți!!!). Eu cred că sunt lichele îmbrăcate în frac. Și cum prea multe cuvinte sunt de prisos EU VOI VOTA. Ori de câte ori vor fi alegeri voi fi prezent, voi vota. Fiecare, în cabina de vot face ce vrea, însă important este să fie prezent și astfel să arate lumii că există și astfel, nțelege că Agora fără dezbatere publică și fără vot nu ar fi existat. Eu fac parte din Agora și în calitate de cetățean al Cetății votez. Nu, nu este un act de curaj ci unul de conștiință publică. Judec, deci votez, gândesc deci votez... astfel sunt OM!

VASILE ȘELARU/ IPOCRIZIA OCCIDENTULUI

Statele occidentale, curvește, se prefac a fi supărate pe România. Ce vor cere în schimbul împăcării: aurul, petrolul, gazul metan, gazele de șist, centralele atomice și hidroelectice, cărbunele, terenurile agricole, pădurile...

Îmi este foarte greu să scriu aceste cuvinte amare însă ele au acoperire în realitate; nu numai în cea imediată dar și în istorie, dacă vreți începând cu condamnarea la moarte a lui Vlad Țepeș, cu asistarea pasivă a ambasadorilor occidentali la decapitarea Brâncovenilor la Istambul, cu finalul celui De-al Doilea Război Mondial când, o simplă linie trasată pe o hartă ne-a aruncat în cea mai neagră istorie în vreme ce o parte din dârzenia românilor sângera în munți... După 1989, pentru acceptarea în Comunitatea Europeană ne-au impus distrugerea economiei naționale care a fost înlocuită cu moll-uri. Au văzut sumedenia de țigani cetățeni români pe străzile Europei Occidentale și ne-au asemuit lor.


Acum iată, în 2012, cei de la Bruxelles, cu o mogă de democrați absoluți, nu au dorit să vadă ce s-a întâmplat în perioada guvernului PDL și nici cu abuzurile repetate ale președintelui Traian Băsescu, într-un cuvânt o politică primitivă cu consecințe dramatice pentru toți cetățenii României. Cine plătește minciunile PDL turnate în urechile dregătorilor europeni?! Ce a făcut PDL?! Un mare rahat peste România pe care l-a aruncat apoi în Consiliul Europei punând pe jar întreaga Uniune Europeană.


Europa civilizată râde de prostia românilor adepți ai formelor fără fond. Occidentalilor le-au convenit și miliardele de euro date cu împrumut pentru a le finanța băncile lor cu sediul în România, datoria fiind plătită de către contribuabilii acestei țări. Occidentul nu este interesat și nici nu-i pasă de starea socială a unui popor umilit de secole de propria clasă conducătoare și astfel condamnat să trăiască în sărăcie lucie. Trăiesc într-o țară considerată a fi zona gri dintre imperii politice. Occidentului îi convine ca România să fie confuză politic și economic deoarece pentru ei noi nu suntem decât o banală colonie economică. Energia și telecomunicațiile, le exploatează nu numai băieții deștepți de la noi dar și companiile occidentale și nu numai. Plata facturilor noastre se duce în PIB-ul Europei Occidentale; lor le este bine, nouă ne este rău. Europa Occidentală nu are nici cel mai mic interes ca România să fie o țară prosperă economic deoarece ar deveni un concurent serios. Este mulțumită când ne preia elitele din aproape toate domenile. Europei Occidentale îi convine o Românie uitată în Evul Mediu cu un popor dezbinat și credul, emoționat până la îndobitocire de discursuri gen OTV-Dan Diaconescu...


Europa Occidentală ne dă lecții de democrație ignorând deciziile Parlamentului României - suveran, prefăcându-se că nu a înțeles că acest for suprem al democrației l-a demis pe Traian Băsescu din funcția de președinte al României și guvernul V.Ponta.


Iată de ce cred că românii trebuie să-și dobândească demnitatea, iată de ce cred că în multe orașe ale României viața seamănă cu un arest la domiciliu pentru câteva milioane de oameni... România merită un alt destin, are nevoie de un alt tip de conducători politici iar Victor Ponta și Crin Antonescu se prefigurează a fi între aceștia. În nici un caz personaje precum M.R. Ungureanu, Mihail Neamțu... și alți libidinoși băsiști.


Occidentalilor le convine de minune diversiunea politică creată de PDL deoarece astfel pot solicita noi explorări/exploatări economice în detrimentul economiei naționale.


Dacă România devine o țară economică puternică, PIB-ul occidentalilor scade, adevărat nu foarte semnificativ, dar scade... și acest posibil fapt irită Înalta Poartă Europeană.
Cancelariile europene nu au reacționat în niciun fel când, ambasadorul SUA la București, referitor la demonstrațiile din ianuarie 2012, a afirmat: ”să fiți mulțumiți că nu sunteți împușcați precum sirienii de pe acoperișuri.”
Resursele mele în a-mi iubi țara și a simpatiza lumea occidentală sunt nelimitate dar NU și în ceea ce privește acceptarea prostiei infinite și a ipocriziei.

VASILE ȘELARU / ROMÂNIA CU FUSTA... RIDICATĂ

      Traian Băsescu și-a dorit / a provocat premeditat suspendarea din funcția de președinte înaintea alegerilor parlamentare având ca miză salvarea PDL, jucându-și ultima carte ( în acest meci), adevărat cu un discurs la cacealma:


1. În cazul confirmării sale în funcție va atrage un val de simpatie pentru PDL în alegerile Parlamentare implicându-se astfel direct (și legal) în campania electorală.
2. În cazul unui eșec, PDL va știi cum să se replieze pe scena politică.

3. Indiferent de rezultatul referendumului T. Băsescu va rămâne un jucător politic. O victorie a acestuia ar duce la scufundarea României în mizerie politică, economică, socială... într-un cuvânt, menținerea acesteia în Evul Mediu.

USL ar trebui în tot acest timp să guverneze luând câteva decizii importante care să schimbe realitatea economică și socială.

        Privesc cu amărăciune spre spectacolul dezolant pe care îl oferă PDL-ul, un partid aflat în agonie, condus de la Cotroceni de către un cetățean care judecă lucrurile după cuburile de gheață aflate în paharul de whiskey... Politrucii, care până mai ieri se credeau veșnici, acum dau lecții de democrație. Nimeni nu vrea să vadă ”mapa profesională” a judecătorilor de la Curtea Constituțională a României. Nimeni nu vrea să vadă că Adrian Năstase a fost judecat în calitate de președinte al PSD și nu pentru ceea ce a făcut ca premier al României, fiind acuzat de faptul că și-a făcut campanie electorală cu afișe, pixuri, șepci, agende... așa cum au procedat și contracandidații săi. Nimeni nu vrea să vadă că în România speranța a murit, că sărăcia a devenit o stare de normalitate. Un slogan jegos s-a insinuat în conștiința multora: ”PDL-USL aceeași mizerie!” Dar care ar fi soluția: PPDD; ”ungurenii lui Ungureanu sau ai lui Mihai Neamțu”, aceștia să conducă România?! La alegerile locale din iunie a.c., s-a văzut că aleșii au fost realeși, și aici mă refer numai la cei care au obținut mai puțin de 50% din voturile celor prezenți. De asemenea numele noi, dintre cei aleși, cu mici excepții, au biografii contaminate.
       De mulți ani, încă dinainte de 1989, mai exact de prin anul 1980, aștept să se schimbe ceva în România. Din păcate, aceasta începe să semene tot mai mult cu o pirandă care, prinsă la furat, își ridică fusta în sus pentru a-i intimida pe cei care trebuie să o aresteze. Ba mai mult, arată lumii din jur curul peste care se bate aprig cu palmele. (În acest gest îi regăsesc pe aceia din PDL care au strigat ”Lovitură de stat” atunci când majoritatea parlamentară a schimbat președinții camerelor, pe aceia care au trimis tot felul de e-mail-uri pe la ambasade... pe aceia care strigă ”Jos partidele politice”... și lista este ceva mai lungă). Țara nu duce lipsă de idioți cu papion care se rotesc în jurul Palatului Victoria... protestând împotriva lui Victor Ponta. Deodată suntem o țară de oameni de știință însă mulți, foarte mulți, nu au scris în viața lor un studiu...
      În fapt, pe cine sperie Victor Ponta și Crin Antonescu?! Doi oameni tineri, energici, cu o gândire limpede, pregătiți să reformeze statul democrației postcomuniste și să salveze economic România! Nu sunt fan USL, nu fac parte din niciun partid politic, nu îmi fac mari iluzii privind reformele economice și în domeniul fiscal care să scoată România din criză, însă cred că Victor Ponta și Crin Antonescu pot da încrederea că atitudinea statului în raport cu cetățeanul se poate schimba radical. Cred că toate instituțiile care țin de justiție vor fi depolitizate. Suntem încremeniți în stadiul ”formelor fără fond”, adică avem instituțiile democrației dar nu avem oamenii capabili să le slujească ci funcționari obedienți care nu își înțeleg funcția și rolul pe care-l au instituțiile în care activează.
      Îmi doresc o Românie verticală, o Românie în care subzistența să nu fie un scop al existenței cetățeanului... În ceea ce privește statele europene să nu uităm duplicitatea acestora deoarece nimeni nu dorește o Românie puternică, concurențială ci doar o colonie economică din care să se îmbuibe după bunul plac. România poate ieși din stadiul de ”colonie economică” numai dacă vom avea o clasă politică care va renunța la interese personale sau de grup; Victor Ponta și Crin Antonescu sunt doi lideri politici care ar putea consolida statul de drept. Iar într-un stat de drept economia și prosperitatea își găsesc calea dreaptă. Traian Băsescu a risipit România așa cum a făcut cu flota... el nu este numai un om conflictual ci un pericol pentru stabilitatea statului. Este gata ca, împreună cu majoritatea din PDL (cred că în cadrul acestui partid sunt și excepții), să distrugă fundamentul statului român doar pentru a se menține la putere.
      Viața politică este asemeni unui joc de șah, iar politicienii nu sunt decât piese ale acestuia, în aces caz, Băsescu este piesa care se mișcă oblic iar odată cu el și acoliții acestuia. Cetățenii români trebuie să decidă: vom rămâne într-un joc de șah doar cu o piesă care se mișcă oblic sau vom avea pe tabla de șah toate piesele respectându-le regulile de mișcare naturală așa după cum este și starea de normalitate a statului de drept.

VASILE ȘELARU / „DREPTATE, OCHII PLÂNȘI VOR SĂ TE VADĂ”

      
      În decembrie 1989, cineva a scris pe un perete: ”Dreptate, ochii plânși vor să te vadă!” Ani la rând, cotidianul ”România liberă” a avut pe prima pagină fotografia acestui text. Dar în cele din urmă s-a renunțat la afișarea acestuia...
      De atunci, din anul 1989, ochii plânși ai națiunii, așteaptă să vadă dreptatea. Să-i vadă pedepsiți pe aceia care au distrus economia țării, de la industrie la zăcămintele naturale, să vadă torționarii judecați și în funcție de faptele comise pedepsiți, să vadă cum li se retrocedează proprietățile celor îndreptățiți, să vadă cum cetățeanul este respectat, să vadă... justiție! Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. În schimb, ochii plânși care vor să vadă dreptatea, văd pe șosele tot felul de fetițe care conduc mașini de zeci de mii de euro a căror valoare depășește tot ce are un pălmaș român (fie el țăran sau orășean) strâns cu agoniseală în două-trei generații... Văd cum băieții deștepți ne explică cu mult calm cum se face că taxele sunt atât de mari, cum se face că energia costă atât de mult, cum se face că salariile sunt atât de mici... Băieții și fetițele acestei patrii o duc tot mai bine de la o zi la alta... Statul se modernizează prin ei, românul trăiește îmbuibat cu sărăcie... și speranță deșartă.
          Condamnarea lui Adrian Năstase nu înseamnă nimic. El nu a fost condamnat pentru subminarea economiei naționale, nici pentru vânzarea flotei României, nici pentru pădurile tăiate, nici pentru instalațiile de irigație furate de pe câmpuri și topite apoi expediate sub formă de lingouri, nici pentru distrugerea infrastructurii feroviare, nici pentru prețul mare plătit pentru un kilometru de autostradă nefăcut, nu a fost condamnat pentru tăierea pensiilor, pentru distrugerea sistemului de învățământ, pentru subfinanțarea sistemului de sănătate, pentru aruncarea culturii la gunoi... A fost condamnat pentru că firme particulare ar fi contribuit la cumpărarea de șepcuțe, pixuri, agende și tricouri din campania electorală din 2004. Iar pentru o astfel de chestiune chiar merită să îți zbori creierii sau să le zbori creierii... Sunt convins că a doua soluție este mai optimă. Dacă polițiștii și magistrații și-ar fi făcut treaba și ar fi instrumentat dosarele pe care toți le știm... deoarece prăduitorii acestei țări sunt cunoscuți. Adrian Năstase este victima unui stat corupt... atât de corupt cum nu a mai fost niciodată în istoria sa. Peste toate acestea un lucru este știut: fiecare popor are conducătorii pe care-i merită! Clasa politică a României este rezultatul votului ”popular”... Așa vot, așa popor!

      PS. Am tot scris de jurnaliștii cu epoleți pe sub piele. Dovada există! Ce fac intelectualii cu... papion?! Sau și ei au... epoleți!

VASILE ȘELARU/ VICTOR PONTA PLAGIATOR – MANIPULARE ȘI FUM

       A fost o vreme când scriitorii pe care astăzi îi omagiem erau acuzați de plagiat. Între aceștia aș aminti doar pe Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, I. Slavici și lista este foarte lungă. Sigur, fără a mă băga în lista acestor valori indiscutabile ale culturii scrise, și subsemnatul s-a ”bucurat” de o astfel de acuzație. Timp de un an și șase luni, cartea intitulată ”Dicționarul sciitorilor și al veleitarilor brașoveni de la 1450 și până astăzi” a fost supusă analizei de către mai multe comisii între care una a Uniunii Scriitorilor din România dar și de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care a apelat la consultanța unei comisii științifice. Rezoluția a fost clară: nu este vorba de plagiat! Nu intru în amănuntele cazului care mă privesc, dar constat că se înmulțesc acuzațiile de plagiat... ultima fiind adusă prim ministrului Victor Ponta. Mărturisesc că nu sunt un fan al acestuia, dar de când cu acuzațiile care i se aduc cu certitudine am devenit cel puțin un simpatizant... Dar să vedem ce este plagiatul! Atunci când un autor își revendică un text ( o operă scrisă în orice domeniu) parțial sau în integralitate care nu îi aparține. Este vorba de furt intelectual în acest caz. Însă, atunci când sursa este menționată, când textul este reprodus cu un alt caracter de literă sau cu ghilimele sau este indicată sursa în subsolul paginii sau într-un capitol de final ori în bibliografia lucrării, nu avem în față un plagiat. Furtul intelectual înseamnă a ascunde sursa/sursele care s-au utilizat pentru documentarea lucrării de cercetare – în cazul publicării bibliografiei sursa a fost devaluată, deci nu poate fi plagiat; furt intelectual sau plagiat este atunci când lucrarea reproduce mai multe texte fără a fi menționat autorul/autorii sau atunci când lipsesc ideile originale ale lucrări iar concluzile altora sunt prezentate sub forma unor concluzii personale. Există o rigoare științifică privind redactarea unei lucrări de cercetare însă acestea nu trebuie de fiecare dată să respecte standardele momentului. Pentru cei neavizați, cel care instituie bibliografia ( respectiv norme academice) este Ovid Densușianu (1873-1938) inspirat în urma studiilor urmate la Paris ( a studiat și la Berlin), când își însușește, printre altele, și metoda cercetării lingvistice. Dacă normele privind expunerea lucrării de doctorat nu au fost respectate în integralitatea lor ( respectiv cu note privind, autorul – numele pe care la utilizat acesta la semnarea lucrării, numele lucrării, anul publicării, editura sau localitatea unde a fost editată, capitolul, pagina...) responsabil este conducătorul lucrării și comisia care a examinat și a avizat lucrarea și în niciun caz doctorandul. Culmea, se spune că V. Ponta a plagiat dintr-o lucrare a profesorului doctor Ion Diaconu, nimeni altul decât cel care semnează prefața cărții incriminate. Cei care-l acuză de acest plagiat sunt idioți sadea... aud cum unii ziariști comentează ”cazul” și îmi amintesc de un dialog pe care l-am avut cu unul dintre ofițerii care s-au ocupat de cazul meu ( când eram acuzat de plagiat) L-am întrebat așa: ”Dumneavostră, ca ofițer, ați susținut o lucrare de licență nu-i așa?”, ”Desigur domnule Șelaru!” , ”Și când ați scris lucrarea nu ați folosit citate din alte lucrări, nu ați avut la lucrare și bibliografie?”, ” Cum să am așa ceva, ferească Dumnezeu!” Omul a ajuns între timp comandantul unei secții de poliție din Brașov. O anumită doamnă, mai exact, Dana Ofițeru susține o cretinitate și anume că, a cita nu înseamnă a reproduce motamo ( adică cuvânt cu cuvânt) Dar ce înseamnă a cita... dacă nu a reproduce exact un text sau o expresie vorbită. Sunt sigur că Victor Ponta nu este un plagiator ( eventual neglijent – nu mai mult de atât, în ceea ce privește rigoarea științifică) din moment ce a indicat lucrările într-o bibliografie finală chiar dacă opera sa nu are și note de subsol, astfel lucrările consultate și reproducerea unor scurte fragmente în lucrarea sa nu pot constitui ceea ce se cheamă plagiat textele reproduse fiind utilizate ca argumentație pro sau contra - această practică fiind impusă chiar de natura cercetării. Documentarea ( care impune uneori și publicarea de documente în facsimil sau citarea acestora cu nume și cotă de arhivare, fotografii, desene etc...) în cazul cercetării este absolut obligatorie deoarece nu poate exista altfel iar în urma acesteia se emit noi teorii, idei, concepte originale. Sigur, pot exista situații când cercetarea este exclusiv originală însă chiar și acesteia îi sunt necesare expunerea de teorii, definiții sau concepte opozabile iar indicarea sau citarea lor necesită obligatoriu fișa bibliografică. Indicarea surselor de documentare este obligatorie ca și reproducerea, după caz, a unor fragmente din aceste surse...

Când discutăm de o lucrare artistică ( ficțională) este altceva... documentarea servește altui scop, aceasta suportă transformări și interpretări care duc spre elaborarea unei opere originale. Nu de puține ori, lucrările de cercetare științifică pot fi mimetice ( ca și cele ficționale) însă nu într-atât încât să reproducă o altă/alte opere similare. Lucrarea care reproduce fragmente din mai multe opere poate fi numită antologie însă excepție fac lucrările care țin de estetică, crestomație! Antologiile și crestomațiile sunt lucrări de autor, ele pot fi considerate originale doar prin modul de prezentare ( metodă de expunere, tematică ș.a.) dar nu sunt lucrări de creație... individuală însă forma acestora cade sub incidența drepturilor de autor.

La un moment dat, în replica sa către președintele T. Băsescu, Victor Ponta declara că ” România nu mai trebuie condusă prin șantaj, dosar sau bilețele roz...” Eu cred că România nu mai trebuie condusă prin bilețele ”blonderoze”, cred că se impune o epurare a impostorilor nu numai din politică dar și din literatură... ”Cazul” Victor Ponta, nu este decât manipulare și fum, așa cum a fost și așa zis-ul protest de la ICR cu papioane executat de naivi dar și intelectuali de mucava în frunte cu Mihai Răzvan Ungureanu însoțit de SPP-ist-ul la cravată.

P.S. 1 - În ceea ce îl privește pe domnul Mircea Diaconu i s-a făcut o mare nedreptate. Sigur, se pot invoca proceduri, capete de lege... dar când lucrează și când nu lucrează aceste proceduri, când legislația este operabilă și când nu?!

PS. 2 - Gh. Bogdan-Duică (1865-1934) era atât de scrupulos în ceea ce privește plagiatul încât, la un moment dat, scrie despre Alexi Teochar ( 1843-1907), scriitor brașovean, că s-a ”autoplagiat”... Ce ți-e și cu vânătorii ăștia de plagiatori!!!

VASILE ȘELARU/ BRAȘOVUL, UN ORAȘ CU UN ORIZONT LIMITAT ADMINISTRATIV, CULTURAL ȘI POLITIC

Alegerile locale din 2012, au demonstrat la Brașov, că George Scripcaru, unul dintre vicepreședinții PD-L-ului poate câștiga, fără mari bătăi de cap, un al treilea mandat de primar. Nu a contat că activitatea politică a acestuia a fost una distructivă, și amintesc aici doar deciziile guvernelor Boc. Deci, s-ar putea spune că la Brașov, nu a existat un vot politic negativ. Brașovenii nu au fost interesați nici de acuzațiile pe care presa i le-a adus privind risipirea ( și sifonarea) a milioanelor de euro, nici de posibila sa implicare în cazul Spătaru ( fost director al OPC-Brașov condamnat definitiv la cinci ani de închisoare)... nici de străzile răsasfaltate și în prezent pline de gropi, nici de parcările aiurea, nici de indicatoarele rutiere și marcajele anapoda... nimic din toate acestea și multe alte bazaconii pe care nu le mai înșir, nu au avut importanță. Victoria lui George Scripcaru stă în eșecul campaniei electorale a USL-ului de Brașov dusă de consilierii de imagine. Aceștia nu au știut să lovească în punctele slabe ale adversarului politic. S-au mulțumit cu mesaje standard, clișee politice uzate. Adevărat, stupidă a fost și campania electorală purtată de G. Scripcaru... având un slogan politic idiot: ” Continuăm împreună!” Am urmărit cu atenție și campania pe care culmea, cu tupeu semidoct, a susținut-o Scripcaru pentru Nicolae Țucunel îmbrăbodit în independent. Nici nu i-a fost greu candidatului USL, Aristotel Căncescu să obțină un al patrulea mandat la Consiliul Județean deoarece având un adversar marionetă nu ar fi avut nevoie de consilieri în campania electorală. Faptul că PD-L-ul a avut o campanie electorală aiurită l-a ajutat mult pe candidatul USL să câștige președinția Consiliului Județean Brașov. Dar până la urmă toate acestea nu mai contează deoarece George Scripcaru a câștigat alegerile în municipiul Brașov iar brașovenii vor pierde timpul visând vremuri bune. G. Scripcaru, luat ca individ, nu ca așa zis lider de organizație politică, și-a atins cu succes scopul. Inabilitatea adversarilor politici, naivitatea unora, tensiunile existente între liderii USL de Brașov, l-au transformat pe George Scripcaru în învingător. George Scripcaru nu a câștigat datorită consilierilor săi de imagine, nici a modului în care și-a desfășurat campania electorală pentru care a cheltuit sume imense, ci datorită adversarilor politici care nu au știut cum să-l combată ( sau poate nu au dorit cu adevărat să-l învingă!). Adevărat, a lipsit strategia politică adecvată pe care și un ageamiu în ale politicii ar fi putut să o pună la punct fără dificultate. A fost o campanie electorală lipsită de idei, doar concepte bazate pe copy-paste. Discursul a fost mimetic, aproape de limbajul de lemn. Deci, la Brașov, George Scripcaru a câștigat datorită adversarilor săi politici ( unii formali, alții reali) la o distanță de aprox. patru procente de contracandidatul său, Cătălin Leonte căruia i-a lipsit un slogan politic mobilizator și motivant pentru fiecare votant. Singurul lucru aparent bun ar fi prezența Forumului German în Consiliul local. Însă, ”sașii” românizați nu sunt o garanție a calității morale. Le știm spiritul conservator și speculativ încă din vremea perioadei interbelice ( cei curioși pot răsfoi ”Gazeta Transilvaniei” din perioada post și interbelică) Brașovul rămâne un oraș atipic, un oraș care nu va reuși să iasă din propriul orizont limitat de muntele Tâmpa, atâta vreme cât conceptul instituțional al primăriei bazat pe management administrativ este confundat cu cel al gospodarului, cât cheltuielile publice sunt numite ”investiții publice” când managerului politic i se spune șef de partid (având conotații mentale în stăpân, jupân spre... bulibașă). La Brașov, eufemestic spus, îngustimea minții este cu ștaif, dar în esență tot îngustime rămâne. Sunt convins că o administrație publică locală este bună în măsura în care cetățenii care se află în aria de activitate a acesteia trăiesc peste limita de supraviețuire. Din păcate, am mai scris, voi mai scrie, de la ”retragerea Aureliană” am rămas doar la nivelul minim de supraviețuire. Supraviețuim cu atâta îndârjire încât sărăcia a devenit aproape indestructibilă făcând parte din ”normalitate”. Iată de ce electoratul brașovean este plafonat, nu își cunoaște valorea, nu își poate recunoaște și aprecia liderii și valorile și ceea ce este și mai grav, nu știe ce să ceară de la cei care conduc adminstrația publică. De unde vin toate acestea?! Lipsa de educație civică! Iată de ce aș propune ca studiului religiei să fie înlocuit cu educația civică, materia să nu fie considerată formală ci, în fiecare semestru, să existe o notare de bază (teză). Este singura șansă de a avea cetățeni responsabilizați asupra rolului lor într-o comuniate. P.S. Aud că se vorbește de ”Brașovul turistic” însă fără o componentă culturală puternică ( dar cine să organizeze evenimente culturale de calitate și de amploare europenă!!!) acesta nu poate exista decât ca un banal ”oraș de munte” ideal pentru ”mitici”. Însă a nu se crede că miticii sunt doar pe Dâmbovița deoarce modelele lui Caragiale sunt... din Transilvania și pentru cunoscători, multe personaje sunt inspirate de ”intelectualii” Brașovului de atunci față de care cei de acum nu înregistrează niciun progres. Am putea spune, ba din contră, sunt chiar inferiori acelora. PS2 Ce tâmpenie! Ponta le dă bani polițiștilor pentru că au fost polițiști în timpul alegerilor?!