VASILE ȘELARU / SFÂRȘIT DE AN CU 13 ÎN COADĂ!

x Cuvântul îmi este hrănit numai cu şi din Dragoste. Doar aceasta mă face curat în faţa lumii.

x Sunt solidar cu Edward Snowden, omul care ne imploră starea de deșteptare!

     Cum a fost pentru mine anul 2013. Ca bilanț pozitiv ar fi cele trei cărți publicate dar cu venituri zero. Incredibil dar așa este/a fost. Sunt scriitor, mă simt într-o margine de lume, ca și cum aș fi exilat. Prietenii mei, mai puțini decât degetele de la o mână. Bucuriile cam tot la fel. În urmă cu 24 de ani visam. Credeam că lumea românească se va schimba în bine. S-au îmbogățit în mare parte tot Ei! În general doar securiștii și informatorii lor, milițienii, foștii activiști de partid, bișnițarii... progeniturile lor! Sunt puțini aceia care, cu onestitate, au ajuns cu adevărat oameni de afaceri în adevăratul sens al cuvântului.

      O mare parte dintre români trăiesc „dincolo” și trebuie să recunosc că au luat o decizie corectă. Eu și mulţi asemeni mie, trăiesc/trăim într-o țară tot mai balcanică având un spirit oriental și încă nu m-am dumirit pe deplin de ce suntem rămași în urmă. Dar cine să schimbe această țară. Sau poate nu trebuie să se schimbe nimic şi dorinţa de schimbare este una personală. Partidele politice sunt înțesate de lichele, aceleași de dinainte de 1989, sau de progeniturile lor. Ici, colo, prin partide mai există și câte un om de caracter, dar este ceva rarisim și pare exotic în lumea politică. În fiecare an, în decembrie, îmi amintesc de cei care au murit în 1989. De ce au fost uciși? Cine i-a asasinat mișelește? Sunt întrebări, mai pot fi și altele, care vor rămâne în ceață... Puteam fi și eu printre cei morți.

       Nu am dorit să fiu „legitimat ca revoluționar” deoarece nu pentru asta am avut cei cinci ani de exil prin Dobrogea și nu pentru asta m-am dedicat și implicat total în revoluția din decembrie 1989 (da, pentru mine a fost și a rămas o revoluție). Nu mi-am dorit nicio recompensă personală dar visam/visez și acum (să fiu oare doar utopic) la o Românie dreaptă, demnă, prosperă economic, la un spirit cultural autentic, civilizație și civism de tip european. Nimic din toate acestea nu s-a împlinit. În fond, în anul 1989, s-a cerut eliminarea controlului politic asupra instituțiilor statului. Se mai solicita şi o lege a lustrației care odată întârziată nu își mai are sensul (oare cine își mai amintește punctul 8 din Proclamația de la Timișoara). De asemenea s-a dorit o economie puternică generată de piața liberă. Iată doar câteva dintre deziderate neîmplinite nici până acum. Urmare, românii sunt tot mai săraci de la o zi la alta și vorba cântecului „ arz-o focul răzeșie/eu credeam că-i boierie/ când colo e sărăcie/ eu tot merg la judecată/ copiii îmi plâng pe vatră...”

          Fiecare este însingurat în ale sale griji pe care nici nu mai cutează să și le exprime. Mirajul lui decembrie 1989, s-a volatilizat odată cu zâmbetul gorbaciovist și anacronic a lui Ion Iliescu. Europa este o „vacă” perversă (linsă la cur de românii plecați „dincolo”) iar cel de-al Trei-lea Război Mondial a început demult și este doar economic. În acest context, România a devenit un fel de stat colonie. Partidele care s-au succedat la putere au același miez. Doar eticheta lor este schimbată, în lăuntrul lor aceleași mentalități. Nu dispariția partidelor politice este soluția ci reforma acestora și promovarea moralității și a competenței. Dar cine să o facă?! Din păcare țara a fost devalizată nu numai economic dar și moral. Omul nou este o realitate. Iar jaful a fost atât de bine gândit încât iată, ca o ironie a sorții, până și rasele de porci autohtoni sunt pe cale de dispariție. Dar nu mă pot abţine să nu spun că politicienii când nu fac fotografii cu alegătorii nu ezită să se fotografieze cu... porcul tăiat de Crăciun. Ce asemănare să fie oare?! Ce comentariu să mai fac în fața unei simbioze ridicole: politicianul, porcul și șoricul! Și totuși...

         Încerc să descopăr bucuria sărbătorilor de iarnă dar mi-e greu. Printre blocurile Brașovului aud colinde străine Ardealului. Dar e bine, sunt colinde românești. Ele au rămas, nu au putut fi jefuite, nici concesionate și nici vândute. Ele, colindele, descrețesc frunțile, aduc zâmbete, aroma vinului și a cozonacului pe masa fiecărui român. Sunt bucuriile mărunte ale celor mulți, dar săraci. Ei sunt aceiași care vara caută tufișurile ori o margine de apă și se furajează cu mici și bere. Se rostogolesc prin zile fără destin și împliniri doar cu patimile lor, cutume ale Evului Mediu. Sunt resemnați. Numai așa se explică cum a putut să se autoguverneze și să supraviețuiască în timp acest popor, această națiune. Anul 2014, nu se arată mai bun: vor scumpiri deja de la 1 ianuarie dar și două campanii electorale. Va fi multă ciorăvoială între politicieni pentru ciolanul numit România. Ce pot să spun la acest final de an acelora care s-au/ ori se vor osteni vreodată să citească aceste rânduri: La Mulți Ani cu sănătate și noroc, ţie cititorule, prieten sau adversar! Din păcate nu duc lipsă de adversari. Unii încă mă urăsc pentru cartea mea: Istoria literaturii din Țara Bârsei... alții sunt îngroziți de gândul că aș putea intra într-un partid politic și voi fi jucător în alegerile locale! Ei știu că nu pot fi partenerul lor la hoție! Chiar dacă norocul ține de hazard el nu de puține ori este vital. Îmi doresc ca anul 2014, să îmi fie mai inspirat, să iau decizii corecte și să fiu sănătos! Nu am încetat să îmi iubesc patria nicio clipă și nu îmi este rușine să o spun ori de câte ori am prilejul. Cum tot atât de adevărat este că nu am încetat nici să îi strivesc păduchii cu singura mea armă: cuvântul! Dar nicio clipă nu mi-am hrănit cuvântul din otrava urii ci doar din Dragoste!

PS. Atenţie partide și societate civilă spre ceea ce ne spune Edward Snowden. Deşteaptă-te române, din somul cel (adânc) de moarte! Atunci când cineva simte că justiţia (adică decizia unui judecător este nedreaptă) poporul (individual deopotrivă) are datoria de a se ridica împotriva ei. Nedreptatea, oricare ar fi ea, trebuie sancționată aspru iar un judecător corupt (ori supus politicului sau patimilor) nu trebuie uitat că este asemeni unui câine turbat asupra căruia se impune, ca ultim remediu „eutanasierea” din sistem!

VASILE ȘELARU/ EROII BRAȘOVULUI ȘI-AU DAT CU STÂNGU ÎN DREPTU

      15 noiembrie 1987, are o simbolistică aparte, fiind o revoltă nu numai socială ci și anticomunistă. Dar să vedem după 26 de ani cum stau lucrurile. Mult timp s-a vorbit și   s-a scris despre „eroica muncitorime brașoveană”. După 1989, aceeași „eroică muncitorime brașoveană” adică stegarii (muncitorii de la fabrica de autocamioane) dar și tractoriștii (de la fabrica de tractoare) au fost în majoritate susținători ai FSN-ului. Adică exact al acelor activiști și securiști din eșantionul doi al puterii comuniste. Aproape că nu exista opoziție, exceptând revenirea celor două partide istorice PNL și PNȚ - atunci fără CD. Astfel, pentru a da Brașovului o aură de „eroism”, un grup format din indivizi cu o biografie incertă de la revista ”Astra” a descoperit un lider... cu tupeu proletar care în cele din urmă a reuşit să se discrediteze singur. S-a încropit și o demonstrație de stradă cu pancarte pe care scria „15 noiembrie 1987 este cu Astra!”. Dar vremea a trecut. Ce au făcut „eroii muncitori”?! Unii au ajuns consilieri locali sau județeni la Brașov, ba mai mult, unul ajunge chiar parlamentar. În tot acest timp, tot ce era industrie la Brașov dispare. Ce a făcut „eroica muncitorime brașoveană”?! A asistat cum sunt distruse frabricile. Liderii de sindicat au prosperat, fiecare pe calea sa, alții s-au disipat prin partide. Sindicalismul galben, adică acel gen de reprezentare sindicală care a coabitat pe ascuns cu puterea politică ce s-a succedat în România a trecut foarte lejer peste așa zisa conştiinţă a muncitorimii braşovene. În prezent „puterea” sindicatelor se manifestă doar în rândul angajaților statului, în special funcționari publici, angajați din învățământ dar și cei din zona asistenței medicale. Praful s-a ales de ideea „revoluționară” a Brașovului. Adevărații lideri ai protestelor de la 15 noiembrie 1987, sunt trecuți la „și alții” în vreme ce liderii „oficiali” încă vorbesc cu enfază de trecutul „eroic” al brașovenilor.  Dar ceea ce s-a întâmplat cu eroii la Brașov, în general cu spiritul revoluționar românesc, nu este o excepție, ci o situație generală care ține mai mult de psihologia poporului român decât de spiritul unor generații. La noi, energia revoluționară durează foarte puțin. Suntem blânzi, ne isterizăm brusc și apoi ne trece. Cam cum se întâmplă și cu echipa de fotbal a naționalei. Joacă cu entuziasm câteva zeci de minute bune și apoi se pleoștește. Așa suntem noi făcuți. Majoritatea se pleoștesc repede, se pun pe lins între ei așteptând reprocitatea gestului. Nu suntem clădiți cu un spirit mare, eroic, înălțător care să ne elibereze de slăbiciunea de a fi supuși. Psihologic, natura poporului român este feminină. Orice tratat privind psihologia popoarelor ne include în spiritul muieresc, al ţaţelor.

       Suntem în așteptarea unui lider „el maximo”, numai așa se explică lipsa de reacție în fața nedreptăților, în fața celor care pur și simplu ne umilesc în fiecare zi. Nu protestăm împotriva taxelor, împotriva statului tot mai hoț de la o zi la alta în raport cu cetăţeanul contribuabil. Ne enervăm din te miri ce, ne lamentăm, apoi cădem în desuetitudine. Absurdul devine un spațiu comun. În fapt, în România, nu ducem lipsă de oameni cu expertiză, ci de caractere. Nu avem caractere, nu avem moralitate, nu avem principii. Chestia aceasta o sesiza și I. L. Caragiale și pentru că nu era luat în serios și-a dat seama că trebuie să își transmită mesajul rafinat, ironic. Dar din ironia sa subtilă, cultă, am făcut nu de puţine ori băşcălie... Un gen umoristic evitat subtil de I. L. Caragiale.

     Suntem gata să luăm în derâdere orice. Umorul grobian are prioritate în viaţa cotidiană. „O țară tristă plină de umor” zicea G. Bacovia. Iată, eroii României, vijelioși în toate protestele lor de fiecare dată și-au dat cu stângu în dreptu și au uitat de ce erau mânioși. Au uitat de ce au ieșit în stradă. Suntem blânzi precum păpădia. Degeaba ne enervăm sângeros din când în când. Nu furia nebună este calea, ci revolta rațională, protestul echilibrat, acțiuni sigure precum mâna chirurgului când trebuie să elimine tumora dintr-un organism. Stând cu capul în țărână, dar cu intestinul gros plin nu este o soluție. Demnitatea, respectul, civilitatea nu se măsoară în calorii asimilate, ci în cultură. Iar nouă ne lipsește cultura civilității. Adevărat, avem un fond spiritual nativ, germinativ, spontan, de geniu, dar din păcate necivilizat. Problema românească ține de barbaria adusă în civilitate, de spiritul uitat lângă focul din vatră. Iar când acesta se depărtează de „gura satului” se sălbăticește în infatuare și ostentativitate față de celălalt. Mai pe scurt, iobagului de îi dai o portocală zice că aceasta are gustul libertății. Dar liber fiind fără demnitate, fără onoare, totul este deșertăciune. Din păcate, revoluțiile românilor, excepție făcând cea de la 1848, au rătăcit victoriile ca de altfel și războaiele cu turcii pe care, ori de câte ori i-am învins într-o bătălie, nu știu cum s-a făcut, dar birurile peste țară au crescut.

VASILE ȘELARU/ ȚOAPELE POLITICE GURALIVE AU REINVENTAT FANARIOŢII

     România s-a întors în perioada fanariotă. Numai astfel se explică de ce de la impozitul pe fum a trecut la impozitul pe... stâlp. Creşte salariul minim pe economie dar cresc şi preţurile aşa că, vom înregistra un consum mai mic deoarece impozitul pe stâlp este atât de pervers încât va duce la scumpiri în lanț. Perversă este și accizarea cu 7 eurocenți/litru de benzină. Adică, o șpagă mai mare pentru băieții deștepți care construiesc autostrăzi pe... hârtie. Odată cu creșterea prețurilor de la 1 ianuarie 2014, s-a anunțat și creșterea evaziunii fiscale. Victor Ponta nu i-a umilit numai pe liberali dar și pe cei care poate încă mai credeau în el cum că ar fi tânăr şi nu poate fi lichea şi nici plagiator. Cu timpul s-a dovedit a fi o țoapă guralivă care guvernează la televizor. Victor Ponta nu a fost capabil să înțeleagă (și să facă diferența) că 0,07 euro înseamnă 7 cenți și nu 0,7 cenți. Evident, chestia ține de matematica elementară, se învață până în clasa a IV-a, și nu trebuie să fi doctor (plagiator) în științe juridice. Noile taxe și impozite au fost anunţate după ce, câteva zile la rând, s-a vorbit de majorarea cotei unice. O amplă manipulare, prin care s-a dat impresia că liberalii ar avea un cuvânt de zis în guvernul Ponta. În realitate, liberalii din guvernul USL, sunt umili deoarece se gândesc la candidatura lui Crin și susținerea acestuia de către PSD. Dar este lucru știut că o mare majoritate a primarilor PSD nu agrează candidatul PNL la prezidențialele din 2014. Astfel, pentru a da impresia de unitate în guvernul USL, în termeni triumfaliști și de fraternitate, Victor Ponta și liberalul Daniel Chițoiu, au reușit performanța de a ne prezenta dezastrul economic național ca pe un succes politic. În realitate doar un șir de impozite și taxe noi care vor accentua gradul de sărăcie al celor și așa săraci. În schimb vor profita din plin găștile politice puse pe jecmănit. În fond, guvernul Victor Ponta, ca și guvernele anterioare, rămân marionete deoarece guvernul real este format din funcționarii de la FMI, Banca Mondială și Comisia Economică Europeană. România trăiește în genunchi, ba mai mult, uneori este pusă și la colț pe coji de nucă așa cum s-a întâmplat la rezultaul referendumului din 2012, atunci când americanii au zis nyet, pardon așa ziceau sovieticii... În fața acestui dezastru politic și economic pornit odată cu transformarea fabricilor în terenuri imobiliare, continuat cu cinismul guvernului Băsescu-Boc, românii s-au făcut mici precum un șoricel în fața unui șarpe boua. Nu mai pot reacționa. Lehamitea este o stare generală. Din când în când doar câțiva exaltați (l-am citat pe Victor Ponta - PSD) din mahalaua ineptă (cita din Teodor Baconschi - PD-L) mai protestează prin România în speranța că vor putea stăvili o parte din decizile abramburistice privind Roșia Montană sau gazele de șist. 

   În opoziție cu USL joacă doar Traian Băsescu, celelalte partide de opoziție nu se pot dumiri privind asocierile. Până atunci afacerile transpartinice se desfășoară lin, fără nicio opreliște. O soluție viitoare ar fi reînvierea PNȚ-CD-ului, însă această titulatură (Partidul Național Țărănesc) nu mai are aderență la un public care se dorește a avea o conștiință urbană chiar dacă o mare majoritate încă locuiește şi trăieşte în spațiul rural. Coagularea unei mișcări de dreapta, fără PD-L (caricatura guvernului din umbră prezentată de Cătălin Predoiu i-a arătat măsura), fără T. Băsescu (instabilitatea emoțională și a decizilor a fost/este dezastroasă) și fără eșantionul de informatori și securiști strecurați deja abil în partidele mici de opoziție, ar avea credibilitate. Ideea privind o nouă forță (mișcare) politică există încă în toți aceia care nu urmăresc decât schimbarea României. Chestiunea este că aceasta se va ivi ca de fiecare dată „din spuma mării” și nu va înlătura dinozaurii comunistoido-securiști, ci îi va ocroti așa cum s-a întâmplat cu toate alianțele politice de până acum. Lipsesc marile proiecte naționale, mobilizatoare dar și creatoare de prosperitate imediată, de identitate individuală și unitate în diversitate. Până una alta, România va rămâne o țară săracă, subdezvoltată și nici măcar în curs de dezvoltare, cât timp va fi condusă de ţoapele politice guralive care au reuşit să-i reinventeze pe fanarioți. Parlamentarii, ce mai fac parlamentarii USL?! Se străduiesc pentru a obține cât mai multe privilegii.

VASILE ŞELARU/ CRIN ANTONESCU ȘI LIBERALII COMUNISTOIZI

Motto: Vom avea oare puterea de a spune actualei clase politice în lături?!

Mariana Câmpeanu este ministrul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice din partea Partidului Național Liberal în guvernul lui Victor Ponta - un prim ministru de talk-show, cu limbarniță de țață negâdilată la lingurică. Crin Antonescu este cel care a decis ca această liberală închipuită cu evidente apucături comunistoide să fie numită „ministereasă” ca și cum ar fi o mare eminență în materie de protecție socială și dezvoltare pe piața muncii. Ce decizii de natură liberală a luat această doamnă de când ocupă portofoliul de ministru?! În loc să simplifice birocrația de tip comunist, aceasta nu a făcut decât să o dezvolte și mai mult. Concret: noile formulare pentru ajutoare de încălzire sunt cu șapte pagini în plus față de cele vechi. Există întrebări de chestionar care nu au legătură cu scopul formularului. Astfel, cel care se află în dificultăți sociale este pus pe drumuri fără rost iar „declarația pe proprie răspundere” dată de semnatar nu valorează nici cât o ceapă degerată. Adică, cuvântul cetățeanului în fața statului nu numai că este zero dar nici măcar prezumția că acesta ar fi corect în declarațile sale nu este luată în considerare deoarece, în finalul formularului, el își asumă, pe propria răspundere, cele declarate. Numai că toate cele declarate trebuie dovedite cu tot fel de adeverințe și date care pot fi evaluate doar printr-o simplă apăsare de taste în cadrul sistemului informatic. În tot acest timp, munca la negru și prost plătită înflorește în România. Să nu mai zic că un „dosar pe pensionare” este extrem de stufos și confuz, să nu mai zic de alocația penibilă a unui copil care a avut neșansa de a se naște în România. Mariana Câmpeanu a reinventat birocrația în numele liberalismului. Este o rușine pentru PNL. Iată un motiv care mă face să privesc mai circumspect și pe Crin Antonescu, omul care șușotește prin conferințe de presă, râde tâmp, asta când nu dă replici de șmecheraș de mahala jurnaliștilor stupizi. Liberalii propuși în guvern de către Crin Antonescu, când nu sunt penali sunt comunistoizi. Poate Daniel Chițoiu, ca ministru al Economiei, să fie o excepție până la proba contrarie. Din păcate, Crin Antonescu nu s-a înconjurat de liberalii autentici. Aceștia au fost marginalizați, iar unii au părăsit partidul și au creat Inițiativa României Liberale. Dacă este să privim cu atenție spre liberalii care ocupă în prezent diverse funcții administrative, primari, președinți de Consiliu Județean, consilieri ș.a., sunt foști PSD-iști ori PD-iști cu sau fără L în coadă. Oameni de stânga care s-au rotit spre dreapta și consideră că au o gândire liberală după ce ani de zile au fost măreți stângiști ieșiți de sub mantia ocrotitoare a lui Ion Iliescu sau chiar Petre Roman care și el, este acum liberal după ce a fost mulți ani convins că singura cale politică demnă de urmat era social-democrația. Cu liberali comunistoizi, Crin Antonescu vrea să ajungă președintele României. Cert este că USL nu și-a onorat promisiunile electorale. Ba mai mult, prin guvernul Ponta au demonstrat că nu sunt capabili decât de circ. Același circ de prost gust de 23 de ani la care nu numai că suntem obligați să asistăm dar și să participăm. Nu vor avea parte liberalii de curățenie în partid atâta timp cât va fi Crin Antonescu așa cum, nu Victor Ponta conduce PSD ci socrul său, dinozaurul castrat, Ilie Sârbu. USL a trecut, de la castrarea economiei și a zăcămintelor României la regionalizarea pe criterii clientelare. Nu mai am nicio speranță în ceea ce privește USL. Dar nici nu mă gândesc la înlocuirea USL cu un sistem politic patronat de Traian Băsescu. Trist este că în România încă nu s-a conturat un partid de dreapta, moderat nu extremist, iar următoarele alianțe politice se vor face ca întotdeauna pe ultima sută de metrii, înaintea alegerilor, în mare grabă și superficialitate. Astfel, vom fi din nou amăgiți iar o mare majoritate a electoratului va fi sedusă cu un kil de zahăr și cu 50 de lei, poate și un mic și-o bere. Asta ne este valoarea națională, asta este clasa politică actuală căruia încă nimeni nu i-a spus în mod clar în lături... Eu iată, spun, în lături cu voi comunistoizilor.

VASILE ȘELARU/ PROSTEALA PE FAȚĂ CONTINUĂ CU NONȘALANȚĂ

        
    Când protestele sunt legitime? Atunci când sunt îndreptate împotriva PDL sau împotriva USL? Când o comunitate locală contează? Doar când votează? Dar când refuză un posibil proiect economic și organizează un referendum ce se întâmplă? Există descentralizarea deciziei? Există independență locală? Referendumul local mai contează?! De ce regionalizarea se face prin asumarea guvernului, adică prin ordonanță de urgență, și nu prin dezbatere publică și parlamentară? Iată o serie de întrebări care în aceste zile aparent și-au găsit răspunsul. Contează numai ce vor guvernanții. Acum, Victor Ponta compară mişcările de stradă cu perioada legionară. Să fi învăţat de la tătucul său Iliescu astfel de ziceri manipulativ-obscure?! Nici Băsescu nu este departe de a aduce astfel de acuzaţii însă are dreptate când afirmă că „minciunile se întorc în capul USL”.

        În opoziție se nasc criticile deștepte, iar când acea opoziție ajunge la putere intră brusc în amnezie și își construiește un proiect politic exact ca și cel pe care nu cu multă vreme l-a combătut. În fond, politicienii se luptă între ei doar pentru a se afla pe scaunul puterii. Despre demonstranții din 2013, se spune că sunt neolegionari, că sunt plătiți de ruși sau de mai știu eu ce putere străină. Protestatarii din 2012, împotriva lui Boc și mai apoi Ungureanu, erau catalogați tot la fel de către puterea de atunci. Iată un exemplu al demagogiei și a propagandei politice cu efect de bumerang: mai multe televiziuni, între care Antena 3, B1, dar și televiziunea NOVA din Brașov aparținând actualului ministru al Energiei, Constantin Niță, a prezentat, în vremea când USL era în opoziție, o sumedenie de filmulețe care arătau dezastrul provocat de exploatarea gazelor de șist dar și exploatările aurifere din Turcia și dezastrul produs acolo. Acum ne sunt prezentate filmulețe cu lumea sălbatică din Papua Noua Guinee...

    Sigur, nu o să intru într-o analiza amănunțită privind inițiatorii protestelor de stradă. Ei provin  din  cele mai diverse medii, începând de la servicii speciale până la naivii care încă mai cred în idei umaniste. Este o lume pestriță a protestatarilor în care fiecare grupare se luptă pentru a câștiga legitimitatea și inițierea mișcării protestatare. Când USL se afla în opoziție, protestele erau legitime. Când USL este la guvernare, protestele sunt organizate de legionari, neolegionari, „agenturi străine”... așadar nu mai sunt legitime. Acum, protestele sunt legitime pentru PDL și alte mișcări politice aflate în opoziție. Așa cum fostul ministru al Finanțelor, Gheorghe Ialomițeanu era prost când guverna și acum este deștept. De când este în opoziție a devenit un fel de mama omida a finanțelor. Recent, ministrul Culturii, un anumit domn Daniel Barbu, acuzat de protestatarii din București că a luat bani pentru a susține proiectul de exploatare de la Roşia Montană, strigă că sunt... neolegionari cei care îl acuză. Un alt ministru, fost PDL, pe numele său Macedonschi, afirma că protestatarii sunt viermi şi fac parte din masa ineptă a mahalalei. Aflu din gura unor politicieni că la baza protestelor contra gazelor de şist se află ruşii şi... neolegionarii. Când protestatarii nu mai sunt pe placul Antenei 3, aceștia devin viscerali. Deontologii fac pe durii tandrii cu USL. O fac atât de prost, încât de la o poștă se observă că sunt falși. Așa cum deontologii care susțineau PDL pe la B1 și alte postulețe tv, acum se dau ultracritici cu USL. Brusc au revelații. Un șir de prefăcătorii, de joc la două capete, ipocrit, demagogic, care a luat locul unei dezbateri publice autentice. Țațe și țoape politice la un loc cu jurnaliștii slugoi. Guvernarea a devenit un show televizat. Opoziția face un show mai prost decât puterea. În realitate, afacerile cu banii publici curg liniștit între așa zisele părți, opoziție-putere. Există o mare majoritate a românilor care trăiește sub presiunea televiziunii. În fapt, singura distracție rămasă este privitul la televizor. Apoi, în campaniile electorale spectacolele cu manele asezonate cu mici, bere, găleți, cizme... Îndobitocirea se face lent. Dar prinde la o mare majoritate. Însă, nu și la țăranii din Izvoarele și nici pentru Rozalia Rebeșiu, ţărancă din localitatea Sânmihai Roman, care zice așa: „dacă poporul e prost, eu nu sunt proastă, să plece de pe pământul meu cei care caută gaze de șist!” Clar, scurt pe doi, fără drept de apel. Guvernul Ponta trebuie să știe că nu se poate explorare/exploatare de niciun fel, pe terenurile proprietate particulară fără acordul proprietarului. Dar continuă prostelile privind independența energetică. Și iată cum: de când cu micșorarea prețului la energie electrică, facturile au crescut la același tip de consum. Acest paradox care nu este singurul din economia românească ar trebui să fie explicat de Ponta made in USL. Și nu numai de el et comp. ci de toți aceia care ne mint zi de zi că o vom duce mai bine. Nu astăzi, ci mâine. Un mâine amânat spre infinit. Victor Ponta mai spune că pentru popor există „o linie roșie de care nu se poate trece!” De acord! Dar oare care este linia roșie de care guvernul Ponta nu trebuie să treacă?! Oare nu cumva a trecut și drept consecință oamenii protesează în mod legitim?

VASILE ŞELARU/ INDEPENDENȚA ENERGETICĂ ŞI ALTE PROSTELI POLITICE

    Independența energetică a României este doar o gogoașă politică știut fiind că numai proprietarul produsului energetic poate dispune de acesta după cum dorește. Nu există un drept de premțiune în favoarea statului român pentru energia produsă. Nu există nici obligativitatea ca energie obținută, gaze, petrol, curent electric... să fie vândută pe piața internă a României la un preț accesibil consumatorului casnic (captiv) în raport cu puterea de cumpărare a monedei naţionale. Este știut că la nivel european există un preț unic al energiei, în special al gazului metan, stabilit de către Germania și Rusia. Așadar unde să fie independența energetică a României de care ne vorbește Victor Ponta et comp. Acest gen de abureli politice nu sunt o excepție în spațiul public. Zeci de ani, parlamentarii ne explicau cum Comunitatea Europeană ne impune privatizarea unor societăți comerciale. Privatizarea este una, distrugerea acestor societăți este alta. Și apoi dacă am privi spre beneficiari am constata că aceiași „politicieni” au fost și cumpărătorii societăților comerciale pe care le-au distrus. Este un lucru știu că România și-a plătit cu vârf și îndesat, prin diverse contracte economice, acceptul în Comunitatea Europeană dar și aderarea NATO. Așadar, prezența României în spațiul politic european nu este o performanță politică a politrucilor noștrii ci doar o tranzacție comercială în defavoarea statului român (vezi GDF-Suez Gaz-metan, Romtelecom, avioanele F16, fregata din Anglia, Rompetrol etc...). Şi apoi, cum se face că 12 avioane F16 (second hand) pe care portughezii le-au primit cândva gratis de la americani, pe noi, românii dintr-o  țară NATO ne costă 628 de milioane de euro iar CFR-Marfă privatizat doar... 200 de milioane de euro (şi totuşi, mai bine cu GFR-  Gruia Stoica decât cu o firmă americană regretată de T. Băsescu)

           O statistică recentă scoate în evidență existența a peste 10.000 de milionari în euro - cetățeni români. Dacă este să facem un calcul aprox. 5.000 erau membrii Marii Adunări Naționale a Partidului Comunist Român la care s-ar adăuga alți 5.000 de foști securiști și milițieni cu ştaif și astfel cam știm cine sunt milionarii români în euro. Desigur, există probabil și câteva sute de români, milionari în euro, care și-au făcut averea în mod onest. Însă majoritatea celor îmbogățiți peste noapte în România provin din fostul partid comunist sau din fostele/actualele servicii de represiune. Tot ei sunt cei care au acaparat și scena politică românească. Și atunci, firesc, se pune întrebarea cum oare să trăiască românul bine în țara sa?!

        Acum ni se vorbește de „independență energetică” dar cei care exploatează și administrează resursele energetice sunt companiile străine. Nu există o Companie Națională a Energiei cum nu există nici una a exploatării zăcămintelor: petrol, gaze, aur etc... Dacă statul român nu își administrează resursele energetice și ale zăcămintelor vom fi în continuare o țară săracă. Alte state europene, spre exemplu Anglia, Finlanda, Norvegia, Suedia ș.a. își administrează și controlează orice tip de resursă legată de energie sau zăcăminte. Astfel, fiecare cetățean are un venit minim asigurat doar din urma resurselor naționale. Materia primă rămâne în acele state și nu merge la „export” așa cum se întâmplă acum în România. Oare suntem o țară incapabilă să ne exploatăm și să ne gestionăm resursele minerale și energetice?! Şi totuşi am ajuns o țară de săraci. Peste nouă milioane de români sunt împovărați de datorii dintre care peste un milion trăiesc la limita sărăciei. Cine a urmărit dezbaterile din cadrul Comisiei parlamentare privind Roșia Montană transmise în direct de către TVR-news a putut afla că afacerea nu este decât o megaescrocherie traspartinică orchestrată de la cel mai înalt nivel al statului român inclusiv servicii de informații. Aici nu e vorba de poluarea mediului, nici de aur, acestea fiind teme secundare, principala problemă fiind corupția unor înalți demnitari ai statului român. În locul dezbaterii publice, o anchetă a DNA ar fi simplificat întregul caz Roșia Montană (instituție care demult ar fi trebuit să se autosesizeze). Dacă privim întreaga ecuație în care se află România vom constata că este o țară fără economie proprie (industrie, agricultură, turism, infrastructură rutieră, feroviară etc...) iar populația acesteia - populație din care desigur și eu fac parte, nu face decât să trăiască de la o zi la alta. Adică, un popor lăsat de izbeliște, trăind ca frunza-n vânt cu o clasă politică superîmbogățită prin furt. Cert este că bărbații de stat, cu viziune, au fost înlocuiți de ciocoii roșii, germenii acestora fiind în „omul de tip nou” cultivat de regimul comunist. „Omul nou” - parlamentarul de azi, plin de cuvioşenie, şi-a votat zi liberă pentru a se îmbulzi la pupat moaştele sfintei Parascheva împreună cu poporul... în căutare şi aşteptare de minuni, poporul ce demult nu mai este guvernat ci se autoguvernează în baza principiului „după mine potopul”.

VASILE ŞELARU/ ROMÂNIA ÎNTRE BULIBĂȘEALA POLITICĂ ȘI CEA MEDIATICĂ

Motto: Iar eu strig şi nu se aude/ Mările din nou sunt ude... (Nichita Stănescu)

      Nu pot decât să constat că în România este o perpetuă „bulibășeală politică” (utilizez cuvântul bulibășeală doar pentru a fi în ton cu realitatea media preocupată de moartea „regelui țiganilor” şi de faptul că acesta a puit încă doi regi) în vreme ce „băieții deștepți” fac bani „fără număr” furând din banii publici tot ceea ce se poate fura. În tot acest timp, bătrânii dintr-un oraș din Moldova (Onești) luau cu asalt un oficiu poștal din disperare deoarece nu mai aveau bani de mâncare. Oficianta le împărțea pensiile pe trotuar... În alte oraşe din România bătrânii fac împrumuturi cuprinse între 10-15 ron până la maximum 500 de ron în speranţa că vor putea supravieţui de la o zi la alta. Statul român pare a fi în același tip de disoluție generat cândva de ceea ce știm a fi fost „retragerea Aureliană”. Politicienii nu știu ce se întâmplă cu țara. Deziluzia de acum se numește USL. Se clama faptul că PDL fură: unde sunt hoții?! Se spunea că va exista justiție! Unde este actul de justiție, ce se întâmplă cu procurorii care i-au pus pe țărani să jure cu mâna pe Biblie că au fost la referendum și au votat?!

    Victor Ponta este circar iscusit, bun la palavre. Țara nu are nevoie de gargară. Lupta lui Ponta și Antonescu împotriva lui Băsescu este o vrăjeală politică. Ajunge! Îl aud vorbind pe Crin Antonescu de „taxă de protecție plătită presei”. O acuzație extrem de gravă care trebuie argumentată dacă nu chiar dovedită. În aceste zile, Traian Băsescu dă dovadă că s-ar fi trezit dintr-un somn adânc. Când nu se zbenguie prin țară - a se citi campanie electorală, critică guvernul USL. Traian Băsescu este liderul opoziției. Parlamentarii USL par a trăi încă delirul dat de rezultatul alegerilor din decembrie 2012. Au stat ca momâile în Parlament și obosiți au plecat în concediu. Timp de trei zile, televiziunile din România au derulat aproape non-stop dosul Elenei Udrea mângâiat de valurile Mării Negre. Apoi s-au ocupat de înmormântări, de la regele Cioabă la mama Monicăi, fostă Columbeanu. Trăim într-o permanentă prosteală în vreme ce peste 100.000 de firme din România au intrat în insolvență. Noroc că s-a făcut ceva recoltă și are românul vegetale pe masă... Dar ce va face la iarnă? Zic ce va face la iarnă deoarece acum, în plină vară, facturile provoacă insomnii. La televizor avem circ iar în viața cea de toate zilele sărăcie. Politicienii care se văd la televizor sunt într-o perpetuă campanie electorală. Ei cred că mai pot prosti la nesfârșit poporul. Tare mi-e teamă că românii nu vor mai merge la vot din silă. O silă generată și de posturile de televiziune care iată au rămas principala sursă de informare publică. Singura masă de manipulare care a rămas pentru clasa politică și pentru televiziuni este dată de numărul de țigani care trăiesc dilema: rege sau bulibașă?! Este evident faptul că cineva, cine oare, (Băsescu sau SRI) au contribuit la dezbinarea acestora. În afară de o mare țigăneală la televizor pe programele de „știri” nu prea ai ce vedea...

       Cert este că derizoriu a pus stăpânire pe o mare majoritate a populației României. Somn ușor draga mea Românie! Dormi că politicienii tăi te violează... Iar eu strig și nu se aude... Însă am vaga impresie că României îi place să stea cu fustele în sus şi dacă este aşa atunci pot spune că nu aceasta este ţara pe care o iubesc. Eu iubesc România demnă, România care se revoltă în faţa nedreptăţii care i se face, România care nu acceptă să îi fie terfelite instituțiile, România care ştie că numai prin muncă, seriozitate și dăruire se poate înălța spre spiritul și valorile lumii occidentale.