VASILE ȘELARU/ EROII BRAȘOVULUI ȘI-AU DAT CU STÂNGU ÎN DREPTU

      15 noiembrie 1987, are o simbolistică aparte, fiind o revoltă nu numai socială ci și anticomunistă. Dar să vedem după 26 de ani cum stau lucrurile. Mult timp s-a vorbit și   s-a scris despre „eroica muncitorime brașoveană”. După 1989, aceeași „eroică muncitorime brașoveană” adică stegarii (muncitorii de la fabrica de autocamioane) dar și tractoriștii (de la fabrica de tractoare) au fost în majoritate susținători ai FSN-ului. Adică exact al acelor activiști și securiști din eșantionul doi al puterii comuniste. Aproape că nu exista opoziție, exceptând revenirea celor două partide istorice PNL și PNȚ - atunci fără CD. Astfel, pentru a da Brașovului o aură de „eroism”, un grup format din indivizi cu o biografie incertă de la revista ”Astra” a descoperit un lider... cu tupeu proletar care în cele din urmă a reuşit să se discrediteze singur. S-a încropit și o demonstrație de stradă cu pancarte pe care scria „15 noiembrie 1987 este cu Astra!”. Dar vremea a trecut. Ce au făcut „eroii muncitori”?! Unii au ajuns consilieri locali sau județeni la Brașov, ba mai mult, unul ajunge chiar parlamentar. În tot acest timp, tot ce era industrie la Brașov dispare. Ce a făcut „eroica muncitorime brașoveană”?! A asistat cum sunt distruse frabricile. Liderii de sindicat au prosperat, fiecare pe calea sa, alții s-au disipat prin partide. Sindicalismul galben, adică acel gen de reprezentare sindicală care a coabitat pe ascuns cu puterea politică ce s-a succedat în România a trecut foarte lejer peste așa zisa conştiinţă a muncitorimii braşovene. În prezent „puterea” sindicatelor se manifestă doar în rândul angajaților statului, în special funcționari publici, angajați din învățământ dar și cei din zona asistenței medicale. Praful s-a ales de ideea „revoluționară” a Brașovului. Adevărații lideri ai protestelor de la 15 noiembrie 1987, sunt trecuți la „și alții” în vreme ce liderii „oficiali” încă vorbesc cu enfază de trecutul „eroic” al brașovenilor.  Dar ceea ce s-a întâmplat cu eroii la Brașov, în general cu spiritul revoluționar românesc, nu este o excepție, ci o situație generală care ține mai mult de psihologia poporului român decât de spiritul unor generații. La noi, energia revoluționară durează foarte puțin. Suntem blânzi, ne isterizăm brusc și apoi ne trece. Cam cum se întâmplă și cu echipa de fotbal a naționalei. Joacă cu entuziasm câteva zeci de minute bune și apoi se pleoștește. Așa suntem noi făcuți. Majoritatea se pleoștesc repede, se pun pe lins între ei așteptând reprocitatea gestului. Nu suntem clădiți cu un spirit mare, eroic, înălțător care să ne elibereze de slăbiciunea de a fi supuși. Psihologic, natura poporului român este feminină. Orice tratat privind psihologia popoarelor ne include în spiritul muieresc, al ţaţelor.

       Suntem în așteptarea unui lider „el maximo”, numai așa se explică lipsa de reacție în fața nedreptăților, în fața celor care pur și simplu ne umilesc în fiecare zi. Nu protestăm împotriva taxelor, împotriva statului tot mai hoț de la o zi la alta în raport cu cetăţeanul contribuabil. Ne enervăm din te miri ce, ne lamentăm, apoi cădem în desuetitudine. Absurdul devine un spațiu comun. În fapt, în România, nu ducem lipsă de oameni cu expertiză, ci de caractere. Nu avem caractere, nu avem moralitate, nu avem principii. Chestia aceasta o sesiza și I. L. Caragiale și pentru că nu era luat în serios și-a dat seama că trebuie să își transmită mesajul rafinat, ironic. Dar din ironia sa subtilă, cultă, am făcut nu de puţine ori băşcălie... Un gen umoristic evitat subtil de I. L. Caragiale.

     Suntem gata să luăm în derâdere orice. Umorul grobian are prioritate în viaţa cotidiană. „O țară tristă plină de umor” zicea G. Bacovia. Iată, eroii României, vijelioși în toate protestele lor de fiecare dată și-au dat cu stângu în dreptu și au uitat de ce erau mânioși. Au uitat de ce au ieșit în stradă. Suntem blânzi precum păpădia. Degeaba ne enervăm sângeros din când în când. Nu furia nebună este calea, ci revolta rațională, protestul echilibrat, acțiuni sigure precum mâna chirurgului când trebuie să elimine tumora dintr-un organism. Stând cu capul în țărână, dar cu intestinul gros plin nu este o soluție. Demnitatea, respectul, civilitatea nu se măsoară în calorii asimilate, ci în cultură. Iar nouă ne lipsește cultura civilității. Adevărat, avem un fond spiritual nativ, germinativ, spontan, de geniu, dar din păcate necivilizat. Problema românească ține de barbaria adusă în civilitate, de spiritul uitat lângă focul din vatră. Iar când acesta se depărtează de „gura satului” se sălbăticește în infatuare și ostentativitate față de celălalt. Mai pe scurt, iobagului de îi dai o portocală zice că aceasta are gustul libertății. Dar liber fiind fără demnitate, fără onoare, totul este deșertăciune. Din păcate, revoluțiile românilor, excepție făcând cea de la 1848, au rătăcit victoriile ca de altfel și războaiele cu turcii pe care, ori de câte ori i-am învins într-o bătălie, nu știu cum s-a făcut, dar birurile peste țară au crescut.

VASILE ȘELARU/ ȚOAPELE POLITICE GURALIVE AU REINVENTAT FANARIOŢII

     România s-a întors în perioada fanariotă. Numai astfel se explică de ce de la impozitul pe fum a trecut la impozitul pe... stâlp. Creşte salariul minim pe economie dar cresc şi preţurile aşa că, vom înregistra un consum mai mic deoarece impozitul pe stâlp este atât de pervers încât va duce la scumpiri în lanț. Perversă este și accizarea cu 7 eurocenți/litru de benzină. Adică, o șpagă mai mare pentru băieții deștepți care construiesc autostrăzi pe... hârtie. Odată cu creșterea prețurilor de la 1 ianuarie 2014, s-a anunțat și creșterea evaziunii fiscale. Victor Ponta nu i-a umilit numai pe liberali dar și pe cei care poate încă mai credeau în el cum că ar fi tânăr şi nu poate fi lichea şi nici plagiator. Cu timpul s-a dovedit a fi o țoapă guralivă care guvernează la televizor. Victor Ponta nu a fost capabil să înțeleagă (și să facă diferența) că 0,07 euro înseamnă 7 cenți și nu 0,7 cenți. Evident, chestia ține de matematica elementară, se învață până în clasa a IV-a, și nu trebuie să fi doctor (plagiator) în științe juridice. Noile taxe și impozite au fost anunţate după ce, câteva zile la rând, s-a vorbit de majorarea cotei unice. O amplă manipulare, prin care s-a dat impresia că liberalii ar avea un cuvânt de zis în guvernul Ponta. În realitate, liberalii din guvernul USL, sunt umili deoarece se gândesc la candidatura lui Crin și susținerea acestuia de către PSD. Dar este lucru știut că o mare majoritate a primarilor PSD nu agrează candidatul PNL la prezidențialele din 2014. Astfel, pentru a da impresia de unitate în guvernul USL, în termeni triumfaliști și de fraternitate, Victor Ponta și liberalul Daniel Chițoiu, au reușit performanța de a ne prezenta dezastrul economic național ca pe un succes politic. În realitate doar un șir de impozite și taxe noi care vor accentua gradul de sărăcie al celor și așa săraci. În schimb vor profita din plin găștile politice puse pe jecmănit. În fond, guvernul Victor Ponta, ca și guvernele anterioare, rămân marionete deoarece guvernul real este format din funcționarii de la FMI, Banca Mondială și Comisia Economică Europeană. România trăiește în genunchi, ba mai mult, uneori este pusă și la colț pe coji de nucă așa cum s-a întâmplat la rezultaul referendumului din 2012, atunci când americanii au zis nyet, pardon așa ziceau sovieticii... În fața acestui dezastru politic și economic pornit odată cu transformarea fabricilor în terenuri imobiliare, continuat cu cinismul guvernului Băsescu-Boc, românii s-au făcut mici precum un șoricel în fața unui șarpe boua. Nu mai pot reacționa. Lehamitea este o stare generală. Din când în când doar câțiva exaltați (l-am citat pe Victor Ponta - PSD) din mahalaua ineptă (cita din Teodor Baconschi - PD-L) mai protestează prin România în speranța că vor putea stăvili o parte din decizile abramburistice privind Roșia Montană sau gazele de șist. 

   În opoziție cu USL joacă doar Traian Băsescu, celelalte partide de opoziție nu se pot dumiri privind asocierile. Până atunci afacerile transpartinice se desfășoară lin, fără nicio opreliște. O soluție viitoare ar fi reînvierea PNȚ-CD-ului, însă această titulatură (Partidul Național Țărănesc) nu mai are aderență la un public care se dorește a avea o conștiință urbană chiar dacă o mare majoritate încă locuiește şi trăieşte în spațiul rural. Coagularea unei mișcări de dreapta, fără PD-L (caricatura guvernului din umbră prezentată de Cătălin Predoiu i-a arătat măsura), fără T. Băsescu (instabilitatea emoțională și a decizilor a fost/este dezastroasă) și fără eșantionul de informatori și securiști strecurați deja abil în partidele mici de opoziție, ar avea credibilitate. Ideea privind o nouă forță (mișcare) politică există încă în toți aceia care nu urmăresc decât schimbarea României. Chestiunea este că aceasta se va ivi ca de fiecare dată „din spuma mării” și nu va înlătura dinozaurii comunistoido-securiști, ci îi va ocroti așa cum s-a întâmplat cu toate alianțele politice de până acum. Lipsesc marile proiecte naționale, mobilizatoare dar și creatoare de prosperitate imediată, de identitate individuală și unitate în diversitate. Până una alta, România va rămâne o țară săracă, subdezvoltată și nici măcar în curs de dezvoltare, cât timp va fi condusă de ţoapele politice guralive care au reuşit să-i reinventeze pe fanarioți. Parlamentarii, ce mai fac parlamentarii USL?! Se străduiesc pentru a obține cât mai multe privilegii.