miercuri, 19 iunie 2013

VASILE ŞELARU/ POLITICIENII CU FERICIREA, PLEBEA CU SĂRĂCIA



      Premierul Victor Ponta mai are puţin şi ne va povesti cât de bine o ducem noi deoarece avem cel mai mic preţ la gaz metan şi energie electrică. Dar nu vorbește nimic de starea economică a națiunii. Culmea, abia zilele acestea a aflat că sunt prea mulți și inutili funcționari angajați ai statului. I-a trebuit un an premierului să vadă ceea ce știa o țară întreagă. În ceea ce mă privește, poate se va găsi cineva să îmi explice, să înțeleg de ce trebuie să plătesc investițiile particulare la așa zisa „energie verde”. Mai în clar: Victor Ponta și întreg guvernul său sunt hoți! Hoți! Hoți! Obligă consumatorul de energie electrică să plătească ceea ce nu consumă. Unde se mai întâmplă așa ceva? Investiții obligatorii pe factura de consum a energiei electrice... Dar mă întreb de ce noi, cetățenii acceptăm aceste decizii aberante. De ce NIMENI nu reacționează?!
   Se vorbește de exploatarea gazelor de „șist” sub pretextul „independenței energetice” asta după ce am dat cadou altora exploatarea zăcămintelor de gaz metan. Acum începe vânzarea hidrocentralelor... Mai târziu, când prețurile la energie ne vor nimici total, un alt guvern ne va spune că „nu poate interveni pentru reglementarea prețurilor” deoarece este economie de piață. Așa cum am tot fost mințiți că orice decizie tâmpită ori șmecherească este impusă de Uniunea Europeană. Minciuni, minciuni! Ministrul energiei, amicul Constantin Niță zice că prețul energiei va fi cotat la bursă... Care bursă moncher, există așa ceva în România?!!!
       În fapt, cine urmărește cu atenție deciziile guvernului Ponta constată că acesta, poate cu mici excepții, urmează pas cu pas guvernul Boc. Hoțiile continuă ca și deciziile aberante care nu fac decât să ne scufunde în sărăcie. Mă întreb până când! Știu că ticăloșia nu are limită. Știu că acum, negrul a devenit alb... Că deodată ticăloșii au devenit „băieți buni”. Nu mai există justiție socială. Cetățeanul își dorește mai mult decât orice respect. Mi se pare stranie remarca potrivit căreia „statul și societatea ocrotesc familia”. Păi care stat: cel care mă fură prin facturi! Dar cum oare „societatea” apără familia! Chiar nu înțeleg cum nu pot pricepe nici de ce trebuie să cumperi acum şi marfa să o primeşti după un an şi jumătate. Este cazul avioanelor F16 second-hand plătite cu peste 628 de milioane de euro care la vremea când vor intra acțiune vor fi... modele demodate și cu mult inferioare celorlalte aeronave militare.
     O altă problemă ar fi statutul parlamentarilor. De şase luni aceştia nu mai știu cum să își ofere privilegii. Curtea Constituțională (băsistă după unii) a respins din nou proiectul de lege... Nimeni nu se mai gândește la viața românului. Din ce trăiește acesta. Administrația Județului Brașov este doar facultativă ca și Primăria Brașov. Nu există niciun proiect public de Dezvoltare, nu există speranță. Fiecare se descurcă cum poate, adică fură de unde poate. Cine este cinstit se uită spre stele și așteaptă o minune. Mană cerească a fost doar în vremea lui Moise. Acum de sus nu mai cade decât ploaia ori pârjolește soarele.
     În România, singurii oameni fericiți sunt politicienii. Traian Băsescu se mândreşte că încă nu a făcut burtă chiar dacă are 61 de ani şi își dorește o mică fermă doar de vreo 250 de hectare... din care livezi de piersici vreo 25-30 de hectare.... Evident, politicienii mai au încă ciolane de ros, mai au la dispoziție banii românilor și chiar pământul celor care încă și-l revendică prin tribunale...
     Transportul feroviar se va privatiza. Un tun al guvernului Ponta. Deocamdată este cald. Mult prea cald ca cineva să mai protesteze, iar când vrea să o facă... vine ploaia. Așa că, fiecare cu ale sale. Politicienii cu fericirea, iar plebea cu nenorocirea.

luni, 10 iunie 2013

Poezie aniversara




 Îmbătrânesc ca și vinul
nu-mi face semne triste cu mâna
destupă sticla
                      și bea de-a dreptul din ea
vei afla cât de tânăr am fost
în toți anii mei
vei surâde discret
                      celor din preajmă
prieten le voi fi doar unora
                       odată cu tine.

ȘELARU VASILE/ TUDOR ARGHEZI – DESCENDENȚA PE LINIE MATERNĂ CA FIIND DE ORIGINE TRANSILVĂNEANĂ RĂMÂNE O ENIGMĂ



În actele oficiale, la naștere, Tudor Arghezi poartă numele de Ion Nae Theodorescu. În baza deciziei nr. 385, din 16 aprilie 1956, înregistrată de Direcția Generală a Miliției respectiv Direcția de Evidență a Populației (D.E.P.), nr. 23494, eliberată la 9 mai, 1956, poetul își oficiază numele de Tudor Arghezi și în actul de identitate.
       Ce scrie Constantin Popescu-Cadem în rev. Manuscriptum nr. 2 (19), 1975: „Geneza pseudonimului său, Tudor Arghezi, a fost elucidată chiar de poet, potrivit declarației sale că l-a descoperit pe „Arghezi” în vechiul nume al râului Argeș, pe care l-a atașat la cel de Theodorescu (devenit, prin reducție, Tudor) pentru a ieși din anonimat, distingându-se astfel din mulțimea celorlalți Theodorești: Mi-a trebuit un nume care să sune și care să nu mai semene cu altele, - mărturisește poetul fiului său:
- Când l-ai luat pe Arghezi cu tine lângă Theodorescu?
- Cam prin jurul anului 1900...
Deci, nici vorbă ca pseudonimul să fie împrumutat de la inexistenta sa mamă, Rosalia Arghezi – pură plăsmuire – introdusă spre deliciul filologilor doritori de inedit, legendă perpetuată cu o atât de impresionantă credulitate și de alți biografi ai săi. (Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, București, 1974, vol. II, pag. 11)” – am încheiat citatul.

      Faptul că Rozalia Arghesi ar fi mama poetului îl aflăm și de la Dinu Pilat în vol. Constelație a poeziei române moderne, ed. Cartea Românească, 1974, pag 9. Va mai fi probabil consemnată și de către alți biografi, istorici literari sau critici, ai poetului. Întrebarea noastră este dacă mama lui Tudor Arghezi este sau nu Rozalia Arghesi despre care ni se spune, culmea tot de către Constantin Popescu-Cadem, cel care inițial negase că aceasta ar fi putut fi mama poetului. Nu știm din ce surse-documente, mărturii avea să scrie după câțiva ani de „cercetare” că Rozalia Arghesi ar fi fost o slujnică din Ardeal, născută undeva prin apropierea Brașovului, ajunsă în București. Astfel, Constantin Popescu-Cadem revine asupra afirmației sale privind „inexistenta Rosalia Arghezi” și în volumul Document în replică (titlul unei rubrici din revista Manuscriptum), ed. Biblioteca Bucureştilor, 2007, pag 206, scrie: În destăinuirile sale, colonelul (Nicolae Theodorescu fratele lui T. Arghezi n.n.), a făcut remarca, de maximă importanţă, că fratele său, poetul, venise însoţit de o femeie în etate, cam de 70 de ani, pe care a prezentat-o drept mamă a lui. Vârstnica nu era alta decât Rozalia Arghezi. Aşa a aflat, mărturiseşte colonelul, atunci, în tinereţe, cine era mama fratelui său, care, dintr-o legătură amoroasă cu Nae Theodorescu, în anii 1878-1880, a adus pe lume pe scriitor. În familie nu se vorbise despre ea decât foarte voalat, Nae Theodorescu, ca şi poetul, fiind în această privinţă de o extremă discreţie, de o circumspecţie criptică. Tot atunci, junele cavalerist, a înţeles că poetul mai are, după mamă, încă un frate, care poartă numele Alexandru. La pag. 208, în vol. Document în replică, ed. Biblioteca Bucureştilor, 2007,  Constantin Popescu-Cadem afirmă: „Rozalia Arghezi, mama celor doi fraţi vitregi, era născută cam prin 1861 într-o localitate de lângă Braşov, Sechelisban, din părinții Ion Arghese şi Sofia. Ea a venit în Bucureşti cam prin 1878, avea atunci 17 ani, şi s-a angajat, după practica ardelencelor, fată în casă la băcanul Manole Pârvulescu de pe Calea Victoriei, patronul vestitei băcănii „Steaua României”, din capătul Şoselei Kiseleff, la cişmeaua Mavrogheni, unde se învecina cu prăvălia în care era cofetar Nae Theodorescu”.

      Din păcate, nu avem nicio mărturie sau document care să consemneze că Nae Theodorescu – tatăl lui Tudor Arghezi, ar fi fost și cofetar. Pe Certificatul de naștere numit Extract, eliberat de Primăria orașului București, cu nr. 542, publicat în foto în vol. Pe urmele lui Tudor Arghezi, (ed. Sport-Turism, 1981, pag. 51), de către Florea Firan, se distinge numele tatălui: Nae Theodorescu, de ani - 31, de profesie - comersant și numele mamei: Maria (atenție fără nume de familie), de ani - 18, de profesie - fără. (Actul este întocmit după declarația dată de tatăl). De precizat că documentul numit Extract este o copie din registrul actelor pentru născuți (nu se distinge luna și anul), și a fost eliberat la 4 ianuarie 19.. (nu se distinge cu exactitate, probabil 1901). Din acest document, cert este doar numele și prenumele tatălui, Nae Theodorescu iar mama, doar prenumele Maria, fără a se indica și numele. De ce nu apare și numele de familie al acesteia?!

      Cu numai o lună înainte de „a trece pragul de hună”, (moare de 14 iulie, 1967), în prezența unor membrii ai colegiului de redacție al revistei „Argeș”, Arghezi avea să declare: Știți că numele meu vine de la Argeș? Argeș-Arghesi-Arghezi, s-a adresat el profesorului G. Țepelea și celorlalți membrii ai redacției. (vezi Florea Firan în vol. Pe urmele lui Arghezi, ed. Sport-Turism, 1981, pag 55).

    Și atunci din ce document reiese faptul că Rozalia Arghesi ar fi fost mama poetului?! Cert este că localitatea Sechelidzban sau Sechelisban în care se presupune că s-ar fi născut aceasta nu există nu numai în apropierea Brașovului, dar nici în Transilvania și în niciun alt loc din teritoriul Imperiului Austro-Ungar. Toate încercările noastre de a afla localitatea în care s-a născut presupusa mamă a lui Tudor Arghezi, o anume Rozalia Arghezi au fost sortite eșecului. În Dicționarul istoric al localităților din Transilvania, ed. Academiei RSR, 1966, elaborat de Coriolan Suciu nu am identificat denumirea localității Sechelidzban sau Sechelisban și nicio altă localitate cu nume apropiat acestui înscris. Nu există niciun document în Arhivele Statului din Brașov care să facă referire la localitatea evocată de Constantin Popescu-Cadem.

     (Este posibil ca autorul vol. Document în replică, Constantin Popescu-Cadem să fi notat greșit denumirea localității din Transilvania?! Dacă am fi avut numele corect al localității în care se presupune că s-ar fi născut o anume Rozalia Arghesi, am fi reușit să dăm de urma acesteia mai ales că, fiind de religie catolică, exista posibilitatea să descoperim numele și alte date de stare civilă în Registrul bisericii din zonă... Din păcate, Constantin Popescu-Cadem nu precizează din ce sursă a preluat datele care o privesc pe Rozalia Arghesi).

SE CUNOAȘTE CU CERTITUDINE DESPRE TUDOR ARGHEZI: Anul nașterii, 1880, ziua 21 mai, în localitatea București. Tatăl acestuia, Nae Theodorescu provine dintr-o familie de agricultori din localitatea Târgu-Cărbunești, județul Dolj. „Poetul s-a socotit întotdeauna a fi de spiță oltenească și a fost legat de olteni și de Oltenia – cum spune Mitzura Arghezi – prin tot ce a scris și a simțit și era mândru de rădicinile sale gorjenești.” (vezi Florea Firan, Tudor Arghezi – treptele devenirii, ed. Scrisul românesc,
2008, pag. 27).

ASUPRA NUMELUI MAMEI LUI TUDOR ARGHEZI ȘI ASCENDENȚEI ACESTEIA ÎNCĂ  MAI EXISTĂ ÎNTREBĂRI DEOCAMDATĂ FĂRĂ RĂSPUNS

      Reproducem din cercetarea lui Pavel Țugui, vol. Arghezi necunoscut, ed. Vestala, 1988, pag. 27. „Consemnarea, și în mai 1903, într-un act școlar oficial, a mamei poetului, sub numele Maria Teodorescu (...) reprezintă încă o atestare documentară, altături de scrisorile expediate din străinătate, între anii 1907-1910 pe numele madame Maria Teodorescu. (...) Opinia că aceste documente ar ascunde un ”trucaj” anume că prenumele adevărat al mamei poetului nu era Maria ci Rozalia ni se pare o ipoteză nefericită! (...) De aceea, chestiunea ascendenților, mai ales cine a fost Maria, mama poetului, când s-a căsătorit cu Nae Theodorescu și când a decedat, comportă încă investigații arhivistice spre a restabili adevărul, înlăturând improvizațiile și afirmațiile hazardate neatestate riguros de documente”.

     Cert este că, investigațiile făcute de către subsemnatul privind localitatea unde s-ar fi născut Rozalia Arghesi, presupusa mamă a poetului Tudor Arghezi, au arătat că denumirea acesteia indicată de Constantin Popescu-Cadem ca fiind Sechelidzban ori Sechelisban (după cum mai apare notată și la alți autori) sau alta cu un nume apropiat acesteia, nu a existat în Transilvania și nici măcar pe teritoriul fostului Imperiu Austro-Ungar. Putem spune că, deocamdată, numele de Rozalia Arghesi, fără a fi atestat prin documente, nu este decât o ficțiune a biografilor poetului. Până la proba contrarie, știm că pe mama poetului Tudor Arghezi o chema Maria – prenume declarat în actul de naștere al acestuia și că în scrisorile expediate pe numele Maria Teodorescu i se adresa ”dragă mamă”. Nu găsim deloc logica prin care Tudor Arghezi și-ar fi ascuns până la sfârșitul vieții descendența transilvăneană, dacă aceasta ar fi existat cu adevărat, mulțumindu-se doar cu descendența oltenească pe linie paternă.

     Notă finală: Datele prezentate mai sus au valoare informală și într-o anumită măsură aș spune formală, cu toate că au necesitat o amplă investigație în Arhivele de Stat ale Brașovului precum și lectura a numeroaselor volume legate de datele biografice ale poetului Tudor Arghezi. Chiar dacă ar mai fi și alte întrebări privind biografia poetului care, oricum are spectaculozitatea sa, un traseu în tinerețe palpitant și aventuros uneori, toate acestea sunt irelevante în raport cu magnifica sa operă literară și publicistică.