marți, 22 ianuarie 2013

ȘELARU VASILE/ MANAGEMENTUL EMOȚIILOR ȘI SPIRITUL CIVILIZAȚIEI



Deși creștinismul a jucat un rol esențial în formarea civilizației lor, europenii contemporani sunt mult mai înclinați să-și definească identitățile culturale în termeni laici, politici decât în termeni religioși. Cei care o fac totuși, cum ar fi diferite comunități din Balcani, par mai curând reminiscențe bizare ale unei epoci istorice revolute. (Francis Fukuyama – Marea Ruptură, ed. Humanitas, 2011, pag. 274). Oare noi, românii, unde ne situăm în prezent, în raport cu lumea occidentală pe care încercăm să o înțelegem și în mare măsură să o imităm. Statul român încă cheltuie sume imense de la Bugetul public pentru a construi biserici, chiar și bugetul județelor și al primăriilor se îndreaptă spre astfel de cheltuieli; se discută încă despre ”dascăli” și nu de profesori în școli și nu în ultimul rând se predă religia... Este știut că religia utilizează un limbaj accesibil oricărei persoane prin care exprimă reguli morale. Religia este în special emoțională. Ne manipulează și gestionează emoțiile dar și spaimele de necunoscut. Adevărat, dogmele religioase au generat civilizații, au unit grupuri de oameni și au ”îmblânzit” comportamentul individual și pe cel social dar ceea ce este extrem de important, au generat și încă mai generează lupta între alte grupuri/comunități privind supremația religioasă sub al cărei fundament se află resurse economice. Și totuși, noi ce fel de stat suntem. Avem în mediul rural tipul de gospodărie primitivă care ne asigură supraviețuirea în spațiu și timp în schimb ne lipsește mentalitatea citadină. Suntem un stat ”creștin” într-o Europă modernă, secularizată dar nu și laicizată în întregul ei, deoarece realitatea pe care o trăim infirmă paradigmele lumii occidentale care a păstrat dogmele moralei creștine și în afara religiei. 

       Noi nu avem decât, doar parțial, morală religioasă! Cea laică (politică) pare a fi un accident. Comportamentul nostru social, aparent creștin, nu are nicio legătură cu morala creștină. Am ajuns să huiduim până și un cortegiu funerar să nu mai amintesc aici de îngheontelile de la aghiazmă sau moaște. Suntem ”semicivilizați” deoarece au ieșit din actualitate valorile religioase dar și cele politice... Nu mai putem depăși stadiul semicivilizației fiind cuprinși de o falsă autosuficiență. O falsă maturitate. De peste o sută de ani am rămas tributari ”formelor fără fond”, al mimetismului instituțional lipsit de o grilă de selecție a valorilor, adecvată astfel încât să dispunem de resurse umane de calitate care să confere instituțiilor publice și consistență și mai ales utilitate publică. O democrație fără instituții apte să controleze exercițiul democratic manifestat în primul rând față de partidele politice nu poate fi decât una mimetică. Nu suntem acolo unde  ne-am dori și nu din vina celor din afara noastră ci chiar din lăuntrul nostru. Nu reușim să ne articulăm instituțiile astfel încât să beneficieze de credibilitate în raport cu cei pentru care acestea sunt create. Nu reușim deoarece ne lipsește o selecție adecvată a valorilor, avem un simț hipercriticist pueril fără a avea repere în interiorul acestuia. Oricine are dreptul de a critica, de a judeca dar lipsesc acele centre bine definite pe care le stabilește performanța individuală, spiritul altruist dar și morala universală privind conduita socială. Nu ducem lipsă de profesioniști, ci ducem lipsă de caractere. A fi profesionist nu înseamnă a avea și caracter, a poseda datele minimei moralia este o calitate care ar trebuie să primeze odată cu nivelul performanței. Se pare că de la orele de religie creștină tinerii nu reușesc să-și însușească normele sociale și nici din miezul familiilor din care provin. Lipsa modelelor dedicate moralei publice este evidentă. Acestea pot fi repere, pot fi căi autentice de urmat iar mimetismul în acest caz este de dorit. Fără aceste modele vom trăi în confuzie. Nimeni nu este interesat de popularizarea lor. Școala îndoapă elevii cu informații fără a le da cunoaștere și, ceea ce este și mai important, capacitatea de a discerne, de a judeca, de a gândi, de a decide! Școala a devenit informală și nu formativă. Școala nu mai generează valori și lideri.

     Hipercriticismul românesc ne-a transformat într-un popor de chibiți. Educația ține de cultură. Însă cultura a devenit pentru foarte mulți un domeniu obositor. 

     Votul popular s-a transformat doar într-o formă de camuflare a exercițiului democratic deoarece tipul de conducere oligarhic din interiorul partidelor nu poate genera decât autocrație. A fi civilizat înseamnă a îți controla emoțiile. În această lume doar națiunile care au știut și încă știu să-și stăpânească emoțiile vor câștiga. Dar să nu uităm, emoțiile sunt vitale, ne umanizează doar dacă fiecare dintre noi știe/poate să le gestioneze. În același timp ne și manipulează. Popoarele emoționale, în lipsa unuei educații dar și a unui management adecvat al emoțiilor, nu progresează. Rămân ludice, mimetice și supuse. Imature.